Sa ne oprim pentru citeva clipe la cei care conteaza ca imagine. Mai intii, primarul Craiovei, Antonie Solomon. Apoi primarul orasului Baia Mare, Cristian Anghel. Si, pentru ca nu era corect, nici plauzibil, ca doar P.D.-L. si P.N.L. sa-si vada coruptii in zeghe, a aparut si P.S.D.-ul, cu un subiect mai gras: Catalin Voicu, senator. Avem de toate deci. Si din toate partidele. Anticoruptia isi face din nou datoria. Nu mai conteaza ca in drumul de la Anticoruptie pina la reala justitie te elibereaza “sfintii”. Important e ca avem show si, mai ales, ca acest show acopera incompetente guvernamentale, mascheaza alte porcarii care se fac in spatele cortinei, dintre care cu siguranta unele mai mari. N-are importanta, poporului i se ofera pe moment motive sa spumege de furie. Si sa binecuvinteze, cei care mai gasesc resurse interioare s-o faca, tarisoara care a votat bine pentru a trai bine, astfel incit asemenea cazuri “cutremuratoare” pot iesi in fine la lumina.
N-am cum sa ma pun in rolul celor care fac justitie in Romania si sa afirm cu tarie ca acesti oameni sint vinovati. Dar, in calitate de cetatean, am dreptul la opinie, iar opinia mea e ca sint. Si, alaturi de ei, o multime de alti politicieni, din prim sau de secund rang, care insa fie sint mai abili, fie sint inca folositori, fie, pur si simplu, stau la rind pentru a fi sacrificati pe viitor. Ceea ce tin sa observ si aici e insa altceva: ca vinovatiile se descopera brusc de catre D.N.A. sau de catre alte institutii mari luptatoare impotriva coruptiei intotdeauna dupa finalul unor campanii electorale. De parca ele, institutiile, ar astepta sa vada cine cistiga si deci pe cine au voie sa “infunde” pentru ceva timp. Caci e vorba de ceva timp, in general un timp scurt, pina cind presa se va satura de subiect. Iar atunci, subiectul poate sa se intoarca linistit acasa, plingindu-se eventual ca a fost vinat nevinovat, iar justitia, in care intotdeauna a avut o incredere oarba, i-a demonstrat nevinovatia.
In tara asta traim si nu e doar o presupozitie trista; e clar, e aproape un cliseu ca lucrurile vor evolua in felul asta pentru Solomonii, Anghelii sau, scuzati-mi pluralul fortat, Voicii de azi si de mai incolo. Ei sint doar niste instrumente prin care nu institutiile care lupta impotriva coruptiei, ci Anticoruptia cu majuscula, adica acea instanta tenebroasa, inventata de politicieni, ne arunca noua praf in ochi exact atunci (si numai atunci) cind ii convine s-o faca.
Aceasta instanta, nascuta cindva in cursul anului 2004, a cistigat mai intii niste alegeri. Apoi, a cistigat timp pentru guvernul instalat imediat dupa acele alegeri, a cistigat mai ales popularitate pentru presedintele instalat in urma acelor alegeri, dupa care a fost virita intr-o camaruta, pusa la pastrare pentru un viitor nu foarte clar. Si iata ca, dupa alte alegeri, i s-a dat iarasi drumul, ca unui animal feroce, pentru a-si indeplini alte indatoriri dictate de marele ei stapin. Anticoruptia a pornit din nou sa muste din dusmanii poporului, sa-i sfirtece, a inceput din nou sa creeze talk show-uri, iar lumea o priveste fascinata. Destul de fascinata, pe moment, incit sa uite de diverse alte amanunte minore, precum faptul ca Romania se prabuseste din cauza altei instante, numita Incompetenta, precum faptul ca sute de mii de someri n-au cum sa se mobilizeze spre a iesi in strada, caci nimeni nu le duce grija, precum faptul ca salariile scad in mod real, precum faptul ca totul in jur se scumpeste s.a.m.d. Avem un dezastru, cine il gestioneaza? Anticoruptia cu majuscula.
In realitate, Romania are nevoie sufocanta de minuscule. De anticorupti, nu de Anticoruptie. De o justitie care sa finalizeze procesele, inclusiv ale celor despre care am vorbit mai sus, altfel decit prin N.U.P. Sau, in rarele cazuri in care N.U.P.-ul nu devine frate cu Anticoruptia, am avea nevoie ca lucrurile sa se finalizeze altfel decit prin eliberarea lor, a coruptilor, dupa o scurta perioada de odihna prin puscarii.
Dar astea sint vorbe goale. Romania are nevoie, noi avem nevoie… Ei insa n-au nevoie. Ei, mai bine zis, au cu totul alte nevoi, iar cea mai importanta e aceea de a ne face pe noi sa credem ca au aceleasi nevoi ca si noi. Suna intortocheat? Poate. Dar sint convins ca nu la fel de intortocheat precum gindirea celor care ne fac parte a acestui joc murdar, greu, poate chiar imposibil de descifrat. Si daca nu-l descifram ce? Precum altora Parisul, noua ne va ramine intotdeauna Anticoruptia. Cu majuscule.