Pentru melomani si muzicologi, un alt exemplu, din aceeasi serie, poate fi urmarit pe Internet si rabdarea o merita cu prisosinta. Institutul National al Audiovizualului a postat, intr-o serie speciala Grands Entretiens. Musique Memoires, marturia compozitorului originar din Romania, Marius Constant, intr-un interviu de aproape cinci ore, realizat de Bruno Serrou in anul 2000. O inepuizabila mina de informatii si pentru istoria muzicala a Romaniei interbelice, evocata calm si adesea cu umor de Marius Constant, nascut la Bucuresti in 1925 si disparut la Paris in mai 2004.
Instalat in Franta in 1946, cofondator al France Musique, postul de muzica clasica pe care l-a condus timp de un deceniu, pina in 1966, Marius Constant a avut un parcurs si o cariera cum nu se poate mai interesante, fiind intre altele, in anii 1973-1978, director muzical al Ballets de Paris, create de Roland Petit, director muzical al baletului Operei din Paris, in perioada cind aceasta a fost condusa de Rolf Liebermann, profesor de orchestratie la Conservatorul din Paris si de compozitie si analiza la Universitatea Stanford, in California, fondator si dirijor al ansamblului Ars Nova etc.
Merita ascultate si vazute pe ecran amintirile sale despre cursurile de pian la Conservatorul regal din Bucuresti, in clasa de pian a Floricai Musicescu si cea de compozitie a lui Jora, unde a invatat “pianul, putin din scoala germana, fiindca totul era bazat pe scoala germana si compozitorul cel mai la moda in epoca era Hindemith”. Marius Constant il aminteste pe Dinu Lipatti, “un exemplu pentru mine” si despre care Florica Musicescu ii spunea, cu o doza de sadism, “uita-te cit de bine cinta, nu vei ajunge niciodata sa cinti ca el”. “Lipatti – depune marturie Constant – mi-a fost de folos din punctul de vedere al puritatii. Cu el am invatat ca muzica inainte de toate este pura. Iar atunci cind am inceput sa dirijez… am cautat puritatea pe care o gaseai la Lipatti.” O puritate ce venea din analiza prelugita a lucrarii cintate, evidentierea “vinelor ei”, creind un sunet “pe care nimeni nu a reusit sa-l scoata ca el”, pe urmele lectiilor primite de la Florica Musicescu si ale scolii vieneze a lui Lechetizky, in care “tot corpul trebuia sa participe, sa intre in pian, sa intre in sunet”.
Amintirile lui Marius Constant se inlantuiesc timp de ore pasionante, intre multe altele, cu marturii despre Enescu si serile lui de cvartete, despre o intilnire care l-a uimit si in care compozitorul i-a declarat ca “pe vremea lui existau maestri si cind terminam o lucrare, i-o aratam intotdeauna lui Gedalge. Iar el imi spunea ca e buna si o trimiteam editorului meu. El spunea: «Astazi nu mai exista maestri». Iar eu eram mirat fiindca in epoca existau inca Darius Milhaud, Messiaen, exista Enescu… Astazi nu mai exista!”. Lui Bruno Serrou, care se mira si el intrebator, Marius Constant ii raspundea: “…Gedalge vedea in piesele lui Enescu desenul, forma… Astazi am auzit un coleg de-al meu intrebind un student la examen: «Care este strategia ta de scriere?»… Strategie de a scrie!…”.
Priviti si mai ales ascultati cu atentie aceasta pretioasa arhiva pe site-ul INA, o adevarata lectie de istoria muzicii si omenie. Iar pentru oamenii de radio un posibil model de urmat, cum spuneam, in valorificarea arhivelor romanesti.