Ei bine, a venit timpul ca ea sa se implineasca. Eu sint urmasul urmasilor vostri – ma rog, al lor. A mea e Moldova. Dati-mi Moldova inapoi! La propriu, asta vreau sa zic. La propriu. Cer sa mi se retrocedeze teritoriul actual al Moldovei istorice, cu toate satele, orasele, pasunile si dealurile ei, cu toti muntii si toate apele si bogatiile ei. Iar cei care locuiesc acolo sa-mi plateasca lunar chirie – o chirie modica, fiindca n-am fost niciodata lacom. Altfel ii dau afara.
Stati sa vedeti cum stau lucrurile. Pe la inceputul acestui an judecatoria din Patirlagele a decis sa ii retrocedeze unui urmas al lui Preda Buzescu o suprafata de 63.000 de hectare, adica aproape o treime din judetul Buzau. Inteleapta hotarire patirlageneasca mi-a revelat brusc un lucru: ca s-ar putea sa am si eu pe undeva, in negura istoriei, niste palme de pamint de retrocedat. Daca decizia judecatoriei sus-amintite va fi validata si urmasul lui Preda Buzescu isi va lua inapoi paminturile ras-stramosesti, de ce n-as face si eu acelasi lucru? N-ar fi nevoie decit de acest modest, dar revolutionar precedent judiciar made in Patirlagele. De aici pot porni niste procese spectaculoase, care ar putea schimba complet fata Romaniei – si chiar statul in sine. Sint sigur ca exista sute de mii de urmasi ai lui Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Mircea cel Batrin sau Menumorut care abia asteapta sa li se faca dreptate si sa isi recapete paminturile stramosesti.
Ei, printre ei m-as putea numara si eu. Mama mea e originara din Giulesti, un sat din judetul Maramures. Particularitatea acelui sat este ca toate familiile vechi de acolo (si din citeva sate inconjuratoare) sint familii nobile (unele cu blazon) si mai ales urmasi ai familiei de Giulesti (de Gyulafalva in actele maghiare). Ei ii au ca stramos comun pe Iuliu (Gyula) de Giulesti, nepotul voievodului Dragos, descalecatorul. Cel cu cateaua Molda si asa mai departe. Prin urmare, toti oamenii aceia – inclusiv eu – sint urmasii lui Dragos Voda, Bogdan Voda, Stefan cel Mare etc. Logic, Moldova e feuda noastra si trebuie sa ne fie retrocedata. Cum ziceam, noi sintem urmasii urmasilor.
Acte doveditoare n-ar fi greu de gasit, caci aparatul birocratic al regatului maghiar era si atunci unul eficient. Poate ca demersurile de dovedire a originii ar fi intrucitva costisitoare, dar eu zic ca, daca speri sa cistigi intr-un proces o treime din teritoriul Romaniei, investitia merita facuta. Daca gasesc un avocat bun, ii promit… sa zicem, teritoriul orasului Focsani cu tot ce-i pe el.
Sigur, nu sint singurul urmas al lui Dragos, Bogdan etc. Probabil ca sintem citeva sute de mii. Dar tot am capata fiecare cite o halca buna de pamint din fosta feuda a familiei Giulea. Eu cred ca m-as multumi cu Iasiul. Chiar cu jumatate din el (as prefera Copoul…). Asta mai vedem dupa ce cistigam procesul in tara. Si apoi deschidem unul si la Tribunalul International de la… de undeva, fiindca trebuie sa recuperam si Moldova de peste Prut. Ca si aia a fost a tatinelui Stefan cel Mare si, implicit, a noastra.
De un singur lucru ma tem: sa nu ne trezim cu un contra-proces deschis de adevaratii urmasi ai lui Decebal, Traian ori Burebista. Altfel, am toata increderea in judecatorii romani. Mai ales in cei din Patirlagele.