Ar putea sa fie chiar asa? Doar stim cu totii ca presa exagereaza si umfla realitatile ca sa cistige public. Numai ca de data aceasta imaginea creata de ziare, televiziuni si restul mass media pare foarte aproape de realitate. Clanurile interlope (sau mafiote, alt cuvint cu cirlig la public) sint o realitate omniprezenta si omnipotenta. Daca macar jumatate din informatiile facute publice de jurnalisti ar fi adevarate, atunci n-as exagera foarte mult daca as vorbi de o Mare Adunare Interlopa, echivalentul Marii Adunari Nationale din perioada comunista.
S-ar putea obiecta ca o asemenea paralela e cel putin exagerata. Caci ce era Marea Adunare Nationala? Conform Constitutiei de atunci, ea reprezenta organul suprem al puterii in stat si unicul organ legiuitor al tarii. Ca sa pastram – sau sa fortam – analogia, Marea Adunare Interlopa ar trebui sa aiba azi cam aceleasi functii si puteri. Si nu le are. Oficial nu le are. Dar neoficial?
Opinia publica din Romania a fost zguduita de citeva ori de niste scandaluri la nivel inalt care sugerau ca intre inalti functionari ai statului si personaje dubioase, asimilabile “lumii interlope”, ar exista relatii de amicitie si de afaceri. S-a vorbit despre raporturile dintre liderii clanului Camataru cu politicieni din PNG ori PSD si cu sefi de politie. A existat un scandal legat de numirea in fruntea unei agentii nationale a unui anume “don Costel” din PDL, acuzat de sechestrare de persoane. A mai fost un altul legat de afaceristul Adrian Tarau, fiu al fostului prefect PSD, care a determinat mai apoi moartea procurorului Panait. Poate unii isi mai amintesc si de masiva afacere de contrabanda “Tigareta II” din 1998, in care au fost implicati militari de rang inalt. Sau de scandalul Sexy Club, care s-a stins in chip ciudat. Si mai sint diversele, banuitele, dar nicidecum doveditele legaturi intre clanurile de cartiere sau de oras din Bucuresti, Craiova, Timisoara etc. si autoritatile statului din zona, amicitiile intre senatori si interlopi, ingaduinta de care se bucura interlopii fie in fata procurorilor, fie a judecatorilor, ba chiar familiile in care legea si ordinea sint unite prin singe cu scandalurile si afacerile dubioase, cum s-a intimplat in sinul unei familii craiovene cu tatal judecator si fiul scandalagiu notoriu, ulterior arestat pentru fraude cu carduri bancare.
Nici n-are rost sa continui cu exemplele. Sint nenumarate. “Fara numar”, ca sa folosesc o sintagma adecvata acestei lumi. Partea trista e ca sint explicabile, ba chiar normale, dat fiind modul in care s-a organizat societatea romaneasca dupa decembrie 1989. Intr-un stat democratic autentic cei care detin puterea ar trebui sa fie cetatenii obisnuiti, platitorii de impozite, cei care respecta legea si statul. In Romania nu e asa. Puterea o detin politicienii si oamenii de afaceri la nivel oficial, sefii de clanuri si grupurile interlope la nivel neoficial. Din moment ce nu s-au eliminat unii pe altii, inseamna ca si-au delimitat bine teritoriile si se inteleg.
Originea acestei forme de democratie interlopa originala trebuie cautata in relatiile de putere existente inainte de 1989, cele care au modelat noua societate de dupa revolutie, o societate libera, democratica si curatata de pacate – asadar, foarte dornica sa faca altele noi. O sa le pomenesc saptamina viitoare, mai ales ca felul in care s-a constituit Marea Adunare Interlopa constituie, concomitent, si un argument pentru existenta ei.