Insa cel mai important factor favorizant al retelelor postdecembriste a fost pur si simplu existenta lor intr-o stare larvara inainte de 1989. Structura lor era cam aceeasi ca si a retelelor de putere de azi, doar ca pe atunci stabilitatea lor era vag amenintata de puterea oficiala. Existau, cum ar veni, in ilegalitate, dar functionau foarte bine, caci in cadrul lor existau numerosi oameni din sistem. In astfel de grupuri gasim militieni, activisti PCR, ofiteri de Securitate, inspectori economici, gestionari, sefi de magazine, de localuri si de stabilimente turistice, vamesi, bisnitari, hoti si traficanti de diverse marfuri… ce mai, oameni de toate felurile, uniti prin capacitatea de a se “invirti”. Ei au creat o economie paralela cu cea de stat (care nu functiona) si au cistigat bani si autoritate gratie proastei functionari a sistemului economic de stat.
Concomitent, tot ei amplificau proasta functionare a sistemului de stat, pe care il parazitau. Cam ca azi. Ai zice ca se pregateau pentru caderea comunismului – desi pe ei problemele politice nu ii priveau decit in masura in care le puteau afecta bunastarea. Caci majoritatea traiau foarte bine in cadrul sistemului si datorita lui. Cam ca azi.
De exemplu, pe linga spagile in bani, un vames de pe granita vestica aduna acasa nenumarate pachete de cafea, cartuse de tigari, blugi, sapunuri si sprayuri occidentale etc., etc. O parte din ele o pastra, alta era folosita pentru noi spagi (pentru superiori, pentru ofiterii de Securitate), iar o alta parte, destul de consistenta, ajungea pe piata neagra prin tot felul de insi dubiosi – oamenii sai de incredere. Un sef de local avea intotdeauna o mina de clienti “selecti”, printre care se numarau atit reprezentanti ai autoritatii (politisti, inspectori financiari, securisti), cit si lideri ai lumii interlope. Ofiterii de Securitate isi creau retele de informatori prin lumea interlopa, dar si prin restaurante (caci la bautura limbile se dezleaga repede), iar apoi profitau de beneficiile puterii oferite de pozitia lor. Totul (bani, informatii, marfuri de pe piata neagra sau deturnate de pe piata oficiala) trecea prin aceasta retea si fiecare din membrii ei profita de ea.
Aici ma despart de o idee a lui Vasile Ernu, care in (altfel) foarte incitantul sau volum Ultimii eretici ai Imperiului sustine ca “speculantii” (cum ii numeste el) fentau regimul si erau, cumva, adevaratii disidenti. In plan ideal, poate. Numai ca in comunismul romanesc real bisnitarii, traficantii, borfasii erau in aceeasi tabara cu reprezentantii autoritatii. Toti profitau de samavolnicia regimului pentru a-si intari puterea si pentru a-si asigura bunul trai, prin crearea sus-pomenitului sistem economic paralel si parazit. Ei functionau foarte bine in acest sistem. Adevaratii dusmani erau tocmai disidentii, cei ce voiau modificarea radicala a sistemului. Impotriva lor autoritatea statului si reprezentantii lumii interlope se aliau rapid – cum o dovedeste si cazul uciderii inginerului Gheorghe Ursu de niste detinuti de drept comun, la ordinul unor ofiteri de Militie.
Dupa 1989 sistemul politic s-a schimbat, dar cel economic a ramas in miinile celor care il controlau dinainte. Apoi reteaua interlopa a iesit la suprafata si a preluat incet-incet toata puterea. Ei fac afaceri cu statul, preiau intreprinderi, ocupa case nationalizate, fac trafic cu orice, rezolva dosare si angajeaza batausi de cartier in firmele de paza ale unor fosti securisti… Asa ca nu trebuie sa va revoltati si sa cereti lege si justitie. Nu aici. E tara lor si fac ce vor cu ea.