Conform presedintelui Traian Basescu, lupta cinstitilor politicieni romani seamana, intrucitva, cu lupta Sfintului Gheorghe cu balaurul: cine joaca rolul balaurului in basmul asta prost nu mai are rost sa precizez. Dupa cum este absolut futil sa adaug ca omul cu sabia e Traian Basescu, sabia e Emil Boc, iar calul, sectorul privat.
Nu sustin ca bugetul statului nu ar fi un mare consumator de resurse, citeodata absolut inutile. In urma cu citiva ani, in scoli si universitati a cazut o ploaie de cod rosu cu calculatoare cumparate la preturi foarte mari, doar pentru ca Ministerul trebuia sa cheltuiasca niste bani. Eroarea morala in care pica si Traian Basescu, si prietenul meu vadit satisfacut e ca mai exista si oameni – nu putini! – in sectorul de stat care muncesc, de multe ori, cel putin la fel de mult ca angajatii sistemului privat. As vrea ca toti cei care, astazi, injura in masa bugetarii sa faca un mic exercitiu de imaginatie si sa se gindeasca ce i-ar spune unui functionar public cu salariu de 1.000 de lei, angajat pe bune, si nu pe pile, prin a carui mina trec contracte de finantare de sute de mii de euro. Ce i-ar spune unui om onest, care-si face treaba bine pe suma asta si care, incepind de la 1 iunie, va primi 750 de lei. Si este doar un singur exemplu.
Ceea ce uita Traian Basescu e ca recesiunea nu e o susa din port, pe care o poti ascunde si arata colegilor de vapor cind ai tu chef. Ma intreb de ce aceste masuri nu au fost luate in urma cu un an, un an jumate, atunci cind ceea ce se petrecea la noi in tara tot criza economica se chema. Ma intreb de ce domnii de la PDL sau de la UDMR au tacut milc in campania electorala pentru parlamentare din 2008, cind tsunami-ul asta financiar se apropia amenintator de Romania.
Evident, iesirea din criza presupune adoptarea unor masuri dure. Problema mea, la care ii sfatuiesc sa mediteze si pe prietenii mei satisfacuti din sistemul privat, e cine ia aceste masuri si cine le anunta. Si cita credibilitate pot avea acesti indivizi care ne guverneaza. Cum anunta ei lupta cu criza, am stabilit deja. Astfel, poate vom ajunge cu totii, la un moment dat, la concluzia agramata, dar plina de umor involuntar a unui forumist: “Ce tara traim!”.