— Nici o problema, eram in telefon. Spuneti, luati loc. Care-i problema?
— Am o problema mai deosebita... sper sa ma intelegeti...
— Doamna, practic chirurgia de treizeci de ani, am vazut multe si am inteles multe. Ia spuneti, ce e, fibrom? Nu va faceti griji, se trateaza. Asa-s femeile la noi, nu se controleaza si ajung in stadii avansate. O sa facem niste ecografii si poimiine va operez.
— Poimiine?
— Da, ca raspoimiine cunun si imi trebuie bani. Ce rost are sa mi-i dati dupa?
— Dar sa stiti ca nu am fibrom.
— De unde stiti dumneavoastra? Sinteti medic? Ha? Sinteti medic? E usor sa-ti dai cu parerea asa, pe dupa gard.
— Nu, dar mi-am facut control la fiecare sase luni.
— Foarte bine. Mai bine. Credeam ca e fibrom, ca va faceam repede.
— Nu, nu e fibrom. De fapt nu e o problema efectiva… e mai mult psihologica, dar consider ca cea mai buna solutie ar fi cea chirurgicala.
— Recunosc ca nu inteleg nimic. Ce problema psihologica? Poate ceva neurochirurgie? Sa stiti ca v-as putea face o gaura in cap ca sa eliberam presiunea intracraniana. Va fac doua la acelasi pret. Aveti ameteli, greturi?
— Am avut.
— E clar, e accident vascular cerebral. Poimiine rezolvam.
— Am avut greturi cind am fost gravida cu fata.
— Aha. Inseamna ca atunci ati facut si accidentul cerebral. Nu va faceti griji, nu va mai stresati, ca se rezolva. Trebuie sa dati ceva si la anestezist, ca altfel va pune ser din ala mai diluat si o sa miscati capul in timpul operatiei. Plus ca vine la nunta din partea mea. La Central o facem, in separeu. Va astept. De fapt nu, ca o sa fiti in convalescenta…
— Nu vreau gauri in cap, dom’ doctor. Acultati-ma si pe mine putin. Eu sint bugetara. Domnu’ ministru…
— Sa stiti ca opere de caritate nu fac, doamna. Am si eu rate, am chirie.
— Am bani, ca lucreaza sotul in Grecia. La dumneavoastra cinci si la anestezist doua.
— Macar sase la mine.
— Bine, sase. Deci eu sint bugetara. Salariile noastre scad cu douascinci de procente.
— Si la noi, doamna, si la noi.
— Da. De aceea traiesc cu groaza ca nu o sa-mi mai permit sa-mi cumpar haine. Ma gindeam daca ati putea sa-mi amputati un picior de la genunchi si o mina din cot. Reduc astfel o mineca la pulover si jumatate de crac la pantaloni. Sper ca nu ma considerati nebuna.
— Da’ de unde, doamna! Cu totii trebuie sa stringem cureaua. Sinteti dreptace?
— Da.
— Aha. Pai o sa taiem din mina dreapta, ca sa mincati cu stinga, ca o sa dureze mai mult si da senzatia de sat mai puternic. Va pregatesc rezerva doi. Nu uitati sa dati ceva si la asistenta sefa. Vine si ea la nunta.