V.D.N.: Ingerul alb de la etaj vrea socitei in foetaj, sa ii invirta-n furculita. De codita. Miam! Dar, in lumina noilor intimplari… Ingerul meu de la etaj e o nuca de cocos care stie ca nu va fi mincata.
E.B.: De fapt ingerul e tot etajul la care stau! Acum ar trebui sa-l descriu pe inger impreuna cu liftul, casa scarilor, palierul, cele patru apartamente de pe el, camerele lor, balcoanele, debaralele, oamenii ce locuiesc aici… Un inger greu de definit, de prins de fulgi si tras la raspunderi, de scarpinat la aoreola… Blocul nostru are 10 ingeri, cite unul de fiecare etaj, asezati cam incomod unul peste altul. Se sprijina cum pot, mai ales pe aripi. Prin ei trece curentul electric si apa din conducte, rece sau calda. Hm, trece si gazul destul de scump si puturos… Caci cum ne-am mai face noi cafeaua? Peste cei 10 ingeri e o terasa, si ea inger! Iar pe terasa sint antene. La cutremur ingerii s-au cam crapat pe la peretii interiori…
V.D.N.: Am un inger nou in cartier! Cinta la trompeta. Cinta chiar acum, cind va scriu! De undeva din dreapta, printr-o fereastra deschisa, rasuna acordurile, un jazz destul de spectaculos. Ingerul nu e incepator. Au tacut si mierlele. Stiam eu de ce nu vreau sa ma mut de aici si refuz sa vad raul. Asteptam un inger cu trompeta, padabadapampam…
E.B.: Nu trebuie sa ne miram ca ne intilnim mereu cu ingerii. Azi am fost la un anticariat de pe strada mea. Ingerul sta la calculator. I-am cerut sa imi caute Eseul englez, din colectia B.P.T., aparut mai demult in doua volume, din care am ratacit pe primul, unde era un pamflet teribil al lui Swift. Pacat, mi-a zis ingerul, am pierdut baza de date de pe calculator, nu pot cauta. Dar cartea s-a ieftinit foarte mult, a adaugat, cam la 30 de lei, nu o mai avem sigur. Am ramas cu buza umflata. In anticariatul acela mirosea puternic, mortal, a hirtie putreda… Va trebui sa caut prin mormanele de carti din casa volumul cu pricina. Nici la posta nu am avut spor, coada prea mare, ingerii lipseau cu desavirsire… nu le place sa stea la coada… transpira la subsuoara si-ntre degetele de la picioare…
Ingerii sint peste tot. Trebuie doar sa stii sa-i depistezi, sa-i recunosti, sa nu te indoiesti ca o caramida macinata de ploi, de exemplu, nu ar fi chiar un inger sau un brusture, sau un stilp de telegraf, sau un tramvai cu vatmanul usor abtiguit…
V.D.N.: La posta ingerii vin in plicuri. Mari, plutind gratie bulinutelor de aer de sub foita alba, doldora de bunatati sub penele ostenite, cu stampile-n fruntile rotofeie. Alti ingeri nu-s prin oficiile postale. Doar dracoaice suduind fata cu monstruosul calculator, tastind in disperare adrese, cifre din facturi, coduri interminabile…
E.B.: Si-apar si ingerii tacuti, coplesiti de povara de-a aduce mereu bucurie, fericire, bunavoie, stafide si portocale, geamuri limpezi in aerul verii, verande de case vechi, parcuri fara sfirsit, cu alei ticsite de eroine zvelte, scapate la zbenguiala din barbosul Turgheniev, scrisori benefice, vesti frumoase din care te hranesti mult timp…
V.D.N.: Povara de-a aduce bucurie… Vesti si povesti, vechi povesti mizgalite pe-o parte de mina care cauta bucuria construind-o pentru celalalt. Si ingerii slabesc, facind cale intoarsa cu povestea, calatorind prin ploi de inceput de vara, picurati in puful roz de mimoza din spinare, slabesc tot mimind fericirea, tot fericind destinatarii. In vremea asta, pe alte portative calatoresc vestile rele, fericind trepadusii, si calatoresc si taceri pe portativele uscate unde-au murit scrisorile.