Ar fi trebuit interzise. N-am nici o indoiala, nici o retinere. Trebuiau interzise, asa cum sint interzise si petardele, armele albe ori alte obiecte care atenteaza la integritatea fizica a spectatorului. Lasind la o parte masacrarea spectacolului, miile de vuvuzele zguduie fara mila timpanele celor care n-au avut prezenta de spirit sa vina cu dopuri pentru urechi. Si ce spectacol sportiv mai e acela pe care il urmaresti cu dopuri in urechi? O vuvuzeala, nu un meci de fotbal, vorba unui comentator de pe internet.
Ar fi trebuit interzise, sigur. Dar n-au fost. Printre altele, aparatorii lor au spus ca reprezinta un element identitar al fotbalului sud-african. Insusi presedintele FIFA, domnul Sepp Blatter, ne-a indemnat, intr-un acces de corectitudine politica, sa nu incercam sa europenizam Cupa Mondiala din Africa de Sud.
Eu am totusi citeva obiectii. Unele sint mai simple si de bun-simt. Altele ar putea fi considerate incorecte politic, dar asta nu le scade valoarea, mai ales ca acceptarea vuvuzelelor s-a bazat tocmai pe o interpretare stupida (cum sint mai toate in ultima vreme) a principiului corectitudinii politice. S-a spus ca a interzice vuvuzelele ar fi ca si cum le-am interzice englezilor sa cinte pe stadion. Insa comparatia nu sta in picioare. Cintecele fanilor englezi sint menite sa-si sustina echipa, fac parte din spectacol si nu afecteaza sanatatea. In schimb goarnele de plastic sau de tabla sud-africane nu sustin pe nimeni, ci ii deranjeaza si pe spectatori, si pe jucatori. Ele ucid spectacolul sportiv si afecteaza auzul. Si-apoi nu tot ce e identitar e si bun.
De fapt despre ce element identitar vorbim noi? Vuvuzelele reprezinta un fenomen de data recenta in Africa de Sud. Ele sint nascute din niste claxoane de bicicleta adaptate si nu-mi vine sa cred ca reprezinta identitatea sud-africana, asa cum – de exemplu –, daca Romania ar organiza vreodata un campionat mondial, n-as vedea cu ochi buni un ciopor de buciume haulind a jale prin tribune.
Mai mult, chiar acceptind importanta identitara a acestor trimbite, un campionat mondial e un spectacol sportiv global, ce implica si o solidarizare, o apropiere intre oameni. Vuvuzelele vor constitui insa marca diferentei dintre Africa si restul lumii, o marca diferentiatoare ce nu va lasa amintiri prea placute spectatorilor care au platit bani grei ca, pina la urma, sa li se sparga timpanele pe stadioanele Africii. Oamenii aceia, “oaspetii” sud-africanilor, se simt, probabil, ca si cum gazda lor ar umbla in chiloti prin casa, rigiind si punind muzica la maximum. S-ar putea ca a doua oara sa nu mai incerce asemenea experiente fotbalistice identitare.
Ma intreb daca la turneele de tenis desfasurate in Africa de Sud spectatorii au voie sa sufle in vuvuzele. Ar trebui sa aiba. Aici se ascunde si partea buna a suflatoarei: e mai onest sa-ti afirmi identitatea intr-un mod atit de sonor. Ca sa stie fiecare cu cine are de-a face.