Actuala nebunie a personajelor cu superputeri se datoreaza unor filme foarte reusite realizate in ultimii ani, de la X-Men-ii lui Brian Singer, la Spiderman-ul lui Sam Raimi si, mai ales, Batman-ul refacut al lui Christopher Nolan. Succese ce au trezit la viata monstrul Hollywood, dispus sa investeasca sume tot mai mari in noi si noi proiecte. Odata cu intrarea in joc a Editurii Marvel, transformata recent si in studio de film, proiectele numeroase aflate in santier se transforma intr-o adevarata armata de invazie pentru cei care nu vad ceva serios in filmele cu supereroi.
Dar pina si cinefilii mai putin doritori de popcorn isi pot indrepta atentia asupra a doua productii cu eroi costumati, filme care promit ceva mai multi neuroni decit o simpla acumulare de efecte speciale. Doua filme care pornesc de la benzi desenate mai mult decit respectabile, doua povesti cu supereroi care isi fac timp sa mediteze putin asupra propriei lor conditii.
Watchmen
Tradus la noi prin Cei ce vegheaza, Watchmen este una dintre capodoperele celei de a 9-a arte. Scris de Alan Moore si ilustrat de Dave Gibbons, Watchmen este considerat de multi drept cel mai mare roman grafic realizat vreodata si are onoarea de a fi fost inclus de “The Times” pe lista celor mai bune 100 de carti din toate timpurile. Actiunea se petrece in anii ‘80, intr-o lume paralela in care justitiarii mascati exista, America este aproape o dictatura sub conducerea lui Nixon, iar lumea intreaga se afla la doar citeva minute de un razboi nuclear. In acest univers distopic si violent, membrii celui mai cunoscut grup de supereroi incep sa fie eliminati unul cite unul, cei ramasi in viata incercind sa afle cine si de ce ii vrea scosi din scena.
In Watchmen, supereroii nu sint la fel de “glamour” ca in paginile revistelor. Sint imbatriniti, au probleme, “Batman” este impotent, “Superman” este un narcisist, iar Dr. Manhattan, singurul dintre ei care detine cu adevarat superputeri, este tot mai detasat de umanitate. Povestea, intinsa pe mai multe volume, insista pe psihologia personajelor si mai putin pe actiune, naratiunea penduleaza permanent intre trecut si prezent si este dublata de o alta poveste, o “banda desenata in banda desenata”, care subliniaza si completeaza firul principal al istoriei.
Un astfel de material de baza nu avea cum sa nu puna probleme celor care au incercat sa transpuna cinematografic romanul. De-a lungul vremii, multi si-au “rupt dintii” in acest proiect. Dar ceea ce nu au reusit Terry Gilliam sau Darren Arronofsky a reusit, in 2009, Zack Snyder ce tocmai semnase adaptarea extrem de fidela a unei alte benzi desenate de succes, 300 a lui Frank Miller. Si in cazul lui Watchmen, Snyder a mizat aproape maniacal pe cartea fidelitatii – in asta constau, in egala masura, taria si slabiciunea filmului sau. Watchmen transpune romanul lui Moore aproape caseta cu caseta, comprimind in trei ore un material care ar fi putut sustine fara probleme o miniserie TV.
Cu toate acestea, Watchmen este un film reusit si merita vazut fara doar si poate macar pentru a gusta universul lui Alan Moore. La noi, filmul a aparut pe DVD numai in versiunea prezentata la cinema. Eu as recomanda versiunea “Ultimate Edition” care prezinta o varianta mult mai lunga a filmului, in care naratiunea este intercalata cu desenul animat Tales of the Black Freighter si care contine si Under the Hood, un fals documentar despre eroii filmului.
Kick Ass
Un alt film bazat pe un comics aparte este si Kick Ass, lansat la cinema la inceputul acestui ani si proaspat scos pe DVD de ProVideo. Kick Ass, scris de un superstar al povestilor cu supereroi, Mark Millar, raspunde la intrebarea “Ce ar fi daca un pusti absolut normal ia in serios benzile desenate pe care le devoreaza si incearca sa devina pe bune supererou, cu dezastruoase consecinte? “. Millar raspunde la aceasta intrebare intr-o banda desenata de exceptie care, in ciuda peripetiilor nebunesti ale eroului principal, ramine extrem de realista. Matthew Vaughn (Layer Cake, Stardust), regizorul filmului, mizeaza mai mult pe o abordare mai degraba umoristica, transformind Kick Ass intr-o combinatie de actiune si comedie, la fel de violenta ca banda desenata, dar mai putin plauzibila.