Totusi oare cum se prezinta lucrurile la noi acasa, in Romania? Adica in acea tara de unde pleaca masiv (si revin sistematic) grupurile de tigani ce au speriat Vestul?
Romania este tara cu cea mai mare populatie de tigani din Europa: in jur de cinci sute de mii in statisticile oficiale si aproximativ doua milioane dupa statisticile neoficiale facute de diverse ONG-uri. Asadar, aplicind metoda sociologului I.L. Caragiale din schita Atmosfera incarcata, putem aprecia ca vor fi fiind vreun milion si ceva de tigani de cetatenie romana, fel de fel, si mai asa, si mai asa.
Diverse institutii (europene si locale), asociatii, ONG-uri, comitete si comisii de toate felurile vorbesc despre discriminarea la care sint supusi tiganii in Romania. Guvernul a “implementat” diverse programe de integrare si “incluziune”. ONG-urile au elaborat diverse proiecte si programe. Cetatenii au participat, au luat la cunostinta si au constientizat. Tiganii au fost sustinuti in vederea integrarii si s-au mai integrat. Si mai asa, si mai asa. Ne straduim, actionam, accesam fonduri europene si organizam concerte in care cinta romani si tigani laolalta, ca oameni sintem cu totii, nu-i asa? Iar rezultatele…? Si mai asa, si mai asa.
Am sustinut si sustin in continuare ca Romania nu este o tara rasista activ. Exista aici un rasism pasiv, activat uneori de circumstantele istorice sau sociale, dar nu cred ca este definitoriu pentru societatea romaneasca si nici ca ar putea capata un caracter de masa. Asta nu inseamna ca el nu s-ar putea activa acum, in epoca actuala, impotriva tiganilor, mai ales daca acestia ar fi perceputi ca agresori, ca dusmani sau ca un potential pericol pentru comunitate. Sansele sint insa, cred eu, reduse, fiindca – tot raul spre bine si tot binele spre rau – in Romania, stat aflat in disolutie accelerata, este greu sa vorbesti despre o comunitate si un spirit comunitar (mai ales unul pe baze etnice) care sa fie amenintate de strainul ostil.
Iar pentru romani tiganii nu sint sau n-au fost straini ostili. Convietuirea celor doua etnii are deja o vechime de aproape sapte secole. Tiganii sint fratii pe care nu vrem sa-i recunoastem, rudele noastre mai sarace, mai murdare si mai needucate, pe care putem arunca vina pentru inapoierea tarii, tapul ispasitor din ograda mizera in care locuim laolalta. Aici se dezvaluie ipocrizia romanilor in raport cu tiganii: in incercarea de disociere fata de o etnie cu care avem in comun mai multe decit ne place sa recunoastem.
Un bun exemplu este reactia cetatenilor si chiar a unor reprezentanti ai autoritatilor dupa uciderea in Italia, in 2007, a Giovannei Reggiani de un tigan roman cu numele (predestinat) de Romulus Mailat. La ipocrizia oficialilor italieni, care – vrind sa evite acuzatiile de rasism – au pornit o campanie impotriva infractorilor romani, romanii au raspuns cu o vehementa aproape induiosatoare, ce denota un acut complex de inferioritate. De ce romani? Doar era vorba de un tigan! Un criminal tigan! Placa pusa la nesfirsit, pe forumuri, in mass media, ba chiar in reactii oficiale, era aceea ca tiganii nu sint romani, ci tigani. Toleranti, buni si ospitalieri cum sintem, asta totusi n-o putem rabda: sa fim confundati cu tiganii.
Doar ca tiganii veniti din Romania, cu pasapoarte romanesti, cu nume romanesti si in multe cazuri chiar cu singe romanesc (in sens herderian), sint pur si simplu romani. Caci, parafrazind, prin romani sa intaleg s-altii carii tocma asa au facut si fac, ca si romanii oarecind. Cel intalept va intalege!…