Cum, vorba truismului, o minciuna repetata si data de-a rostogolul incepe sa semene a adevar, presa romaneasca este, in momentul de fata, incarcata de toate aceste valente negative.
Nu putem fi naivi si sa credem ca stenogramele ce surprind discutii purtate de Sorin Ovidiu Vintu cu diversi ziaristi au iesit, astazi, absolut accidental in media. Ele nu vor face altceva decit sa valideze toate “adevarurile” despre breasla gazetareasca si le vor furniza munitie tuturor celor care lanseaza si intretin asemenea povesti. Da, partial, ele nu sint povesti: pe alocuri, exista indivizi ca, Vintu si o parte a subordonatilor sai, ce pun la cale strategii de demolare. Si nu e deloc greu sa generalizezi si crezi ca TOATA presa romaneasca face la fel: asta, mai ales cind ai la mina portretul telefonic al acestui “paianjen”, vorba lui Mircea Cartarescu, ce si-a intins plasa peste tot si-n toate; si cind ai drept marturie discutiile absolut aiuritoare ale lui Vintu cu oameni-cheie din trustul condus de el, discutii ce frizeaza pe alocuri patologicul; si cind esti un telespectator rational al Realitatii TV si, oricit de antipatic ti-ar fi Traian Basescu, vezi productii jenante ce nu prea mai au legatura cu jurnalismul de calitate. Da, partial, sofismele ce pun la indoiala curatenia morala si etica a presei romanesti sint in aparenta peticite pe acolo pe unde ele scirtiie: te intrebi, pe buna dreptate, daca nu mai sint si altii care fac la fel. Si, probabil, sint. Sint televiziuni nationale si locale, gazete centrale si din marile orase care exerseaza, citeodata mult mai odios, acelasi tip de viol deontologic. Tocmai de asta, lasati-ma sa suspectez ca toata povestea de fata seamana cu o reglare de conturi.
Insa stenogramele in cauza nu arata ca toti ziaristii sint vinduti si scriu peste cerneala simpatica a patronului. E greu de acceptat o asemenea concluzie, intr-o tara in care aproximarea si generalizarea au devenit sporturi nationale. Am sa le ofer un singur exemplu, celor care iubesc irationalul: corespondentul de razboi Adelin Petrisor, pe care am avut bucuria sa-l cunosc zilele trecute; un om care a facut intotdeauna presa fara lesa, chiar daca – o spune chiar el – l-a cunoscut, in urma cu vreo zece ani, pe Vintu, de la care a obtinut o sponsorizare. Ca Adelin sint sute de jurnalisti in tara asta, indivizi pe care intilnirile cu granguri nu i-au cocosat in nici un fel.