Oare ce stranie putere de fascinatie detine aceasta excursie in iad regizata de William Friedkin pe scenariul (si romanul) lui William Peter Blatty incit acest film, vechi de aproape trei decenii, se afla permanent pe prima pozitie in topul celor mai bune filme horror din toate timpurile? Intr-un clasament realizat saptaminile trecute de cei de la “The Guardian”, Exorcistul se claseaza numai pe locul 6, dupa Psycho, Rosemary’s Baby si The Shinning, dar acesta e un top de critici… in cele ale spectatorilor obisnuiti ramine in continuare favorit.
E de inteles socul pe care l-au avut spectatorii la inceputul anilor ‘70. Pina atunci, filmele horror, oricit de ingrozitoare, fusesera, de fapt, povesti cu zine gotice, in decoruri de epoca, cu efecte speciale care greu ar fi speriat cu adevarat pe cineva. Abia Hitchcock cu Psycho sau Polanski cu Rosemary’s Baby au aratat ca horror-ul poate fi ceva mult mai realist si mai insidios (si, de aceea, mai terifiant). Dar, probabil, nimeni nu se astepta la violenta si intensitatea Exorcistului (nici dupa ce filmul lui Polanski se transforma intr-un dureros cosmar real prin “grija” lui Charles Mason si a ucigasilor lui).
William Peter Blatty s-a inspirat dintr-un caz real, petrecut in 1949 – un adolescent, Robbie Mannheim, ar fi trecut atunci printr-un ritual de exorcizare (versiunea romantata poate fi vazuta in filmul Possessed din 2000, cu Timothy Dalton si Christopher Plummer in rolurile principale). Cazul insa nu a fost atit de cunoscut publicului larg. Cind romanul lui Blatty a fost publicat in 1971, a devenit peste noapte bestseller. Versiunea cinematografica a urmat dupa numai doi ani, cu Blatty scriind scenariul, iar William Friedkin (pe cai mari dupa ce realizase Filiera franceza) pe post de regizor. Toate povestile care au intrat in legenda filmului sint reale: o multime de mari regizori printre care si Stanley Kubrick au fost suficient de speriati de scenariu pentru a refuza filmul; o multime de vedete au vrut sa joace si n-au fost alese (printre ele se numara Marlon Brando, Shirley MacLaine si Audrey Hepburn); Friedkin a mers pina la masuri extreme pentru a obtine reactiile dorite din partea actorilor – focuri de arma trase pe platouri, palmuirea preotului William O’Maley (interpretul parintelui Dyer), un frig de foarte multe grade sub zero pe platouri pentru scena exorcismului final etc.; efectul asupra spectatorilor a fost maxim (lesinuri, greata etc.), abil imboldit si de campania publicitara a studiourilor Warner Bros.
Un urias succes de public
Magia neagra a Exorcistului a functionat. Nu numai ca s-a dovedit un urias succes de public cu doar doi ani inainte ca Spielberg sa inaugureze era blockbusterelor cu Falci, filmul lui Friedkin a primit nu mai putin de 10 nominalizari la categoriile importante ale Oscarului, cistigind doua (sunet si scenariu) si sapte nominalizari la Globurile de Aur, dintre care patru premii (cel mai bun film, regizor, actrita in rol secundar si scenariu).
Desi continuarile filmului nu au avut nici pe departe succesul scontat, impactul avut de Exorcistul in 1973 s-a transmis pina azi, din generatie in generatie. Si de aceea, filmul realizat de Friedkin si Blatty ramine un clasic, nu numai al genului fantastic, ci al cinema-ului in general.
Se spune ca cea mai desteapta chestie pe care a facut-o Diavolul in toata istoria lui a fost sa convinga oamenii ca el nu exista. In acest caz, fundamentalistii care au atacat filmul lui Friedkin pe motiv ca il “glorifica pe Satan” gresesc – Exorcistul ne convinge ca Diavolul exista si ca poate sa se afle in noi insine. E un gind terifiant care ne trece prin cap de fiecare Halloween de 30 de ani incoace.
Practic, spectatorii romani il pot (re)descoperi pe DVD prin grija librariilor Carturesti si a ProVideo, care au adus la noi aproape toate variantele posibile ale filmului: o versiune “normala” si cea “Extended Director’s Cut” pe doua discuri (al doilea este plin pina la refuz de documentare bonus). Alaturi de ele se pot gasi si interesantul Exorcist II: The Heretic al lui John Boorman, si Imparatia: Prolog la Exorcistul, scris si regizat de Paul Shrader, scenaristul celebrului Taxi Driver.