Adica, cum sa va spun, nu vorbea ca noi, taia cuvintele. “Regele ne stiut Romania.” Adica nu vorbea ca noi. Nestiut roma… Nu. Atuncea, nu va suparati, cum sa va spun? Doriti… Dumneavoastra? Domnule? “Da, da, da, domnule. Nimenea cunoscut mine aicea.” Adica nimeni nu l-a cunoscut… Atunci mi-a spus c-a fost student s-atunci eu am zis: “Domnule, nu va suparati, as dori… As avea o mare…”. “Da.” “Ati venit la domnul Ceausescu, v-a primit, e bine, dar, totusi, ar trebui cumva sa nu mai fie era asta. Sa nu mai fie era comunism. Sa fie alta era, capitalism, ca-n America. Dumneavoastra sinteti rege.” “Da.” “Sinteti in legatura cu conducatorii globului.” “Da domnisoara.” “Va rog, chemati-l pe… imparatul Japoniei, chemati-l pe… care mai aveti dumneavoastra cunostinte, cumva sa dam jos pe monarhul Ceausescu.” “Domnisoara, incercam”, zice, incer… “Ma duc, fac receptie.” In fine. Al doilea an cind m-am dus la taica-meu, tot dinsul a venit, zice: “Da domnisoara, am facut planul” zice “am facut cu colegii mei” zice “bine, venim si-l dam jos imediat”. S-atuncea planul s-a facut, si asa…
A vorbit cu japonezii, si japonezii au facut un robot experimental. Si din robotii astia au facut si pentru razboi. Nu oameni. Roboti. Si atunci ai nostri cum se luptau prin Bucuresti, pe unde se luptau, saracii, tot asteptau semnalul, si nu venea semnalul. Numai dintr-odata fluiera, ca asta era semnalul lor. Si atunci vin avioanele, si decoleaza, si ies robotii. Tatal meu e recasatorit si are un baiat. Si baiatul ei era pictor, adica la facultate a devenit pictor. Si a iesit in drum si ce se-ntimpla? Si atunci a vazut revolutia, adica l-a luat si el… cu multimea in revolutie, si de acolo mi-a spus el ca n-au luptat oamenii, c-au luptat robotii. Era unul la cinci roboti. Cadeau jos, lega sirmele, iar sarea sus. Cum e Hopa Mitica, papusa aia, ati vazut? Asa erau ei. Legau sirmele si asa s-au luptat si am cistigat. Daca nu veneau robotii si ajutoarele, acum iar eram cu rusii.