Ma refer, bineinteles, la discutiile dintre P.N.L. si P.S.D. pentru a se prezenta la viitoarele alegeri impreuna, intr-o noua incercare de opozitie unificata, un fel de Alianta DA rasturnata cu josul in sus. Dar, cu toate ca membrii marcanti ai celor doua partide se straduiesc sa creeze iluzia unei incercari serioase, nu pot crede ca aceasta unire electorala din ziare va deveni una reala.
Nu pot crede pentru ca, avind la prima vedere doi cistigatori intr-unul, ca-n celebra reclama, aceasta asa-zisa alianta ar avea, de fapt, un singur mare cistigator, anume P.S.D.-ul. Caci, beneficiind in continuare de un electorat nedefinit doctrinar, ci doar de o anume conditie sociala, pentru P.S.D. practic nici o asociere nu va produce o dezamagire marcanta, una care, adica, sa indeparteze acest electorat de urne. Pentru votantii acestui partid, multi dintre ei nostalgici ai „linistii“ lui Ion Iliescu (caci Romania a produs deja si acest tip de nostalgici, nu doar o nostalgie fata de perioada antedecembrista), orice partid aflat linga P.S.D. nu mai conteaza, e doar o umbra purtata in circa, una usor digerabila.
Liberalii, de cealalta parte, nu au sansa asta – si nici n-ar fi normal s-o aiba. Probabil singurul partid din Romania care e votat intr-o proportie buna, poate de pina la 10%, de oameni care au o optiune doctrinara ferma nu doar in preajma alegerilor, P.N.L. are, in mod normal, mult mai putine instrumente de negociere politica, mult mai putina libertate de a intra in diverse „combinatii“. O miscare gresita de asemenea amploare i-ar face pe liberalii autentici din Romania nu neaparat sa-si indrepte privirile spre alte partide, dar in mod cert sa se abtina de la vot.
Electoratul liberal, in marea lui parte jignit, chiar umilit de Traian Basescu si de actualul Guvern, e dispus in momentul de fata sa inchida ochii si, scrisnind din dinti, sa accepte o colaborare parlamentara intre P.N.L. si P.S.D. E dispus, cu aceleasi mari retineri, sa accepte chiar si un Guvern format din cele doua partide. Si e dispus sa faca asta, oricit de ciudat ar parea pentru un electorat educat, dintr-o razbunare aproape personala fata de cei care si-au batut joc, pina acum, de el.
Ma indoiesc insa profund ca antipatia fata de Basescu si de cei din jurul lui e suficienta ca liberalii sa inghita si galusca suprema servita de partidul care-i reprezinta, anume o alianta electorala oficializata cu P.S.D. Sint mult prea multe lucruri pentru care un asemenea demers e inacceptabil. Unul dintre ele, cu mare relevanta, e istoria recenta, cea in care P.S.D.-ul a reprezentat raul politic suprem. Un alt motiv tine de uriasele diferente doctrinare dintre cele doua partide, cel putin la nivelul la care omul neimplicat politic si le imagineaza. Si mai exista, fireste, suficiente alte motive, pe care spatiul nu le poate cuprinde aici.
Ce-ar deveni P.N.L.-ul intr-o asemenea alianta? Un partid cu acces (limitat) la putere, in mod cert, dupa urmatoarele alegeri. Dar, totodata, pentru viitorul mediu, chiar lung, un partid la fel ca oricare altul, fara electorat fidel, fara sustinatori adevarati, ci, asemenea celorlalte forte politice actuale, cu sustinatori culesi din diverse dezamagiri. Or, asta inseamna, pina la urma, o imensa si definitiva abdicare tocmai de la principiile care-l definesc, de la principiile liberale.
P.N.L. nu-si poate permite asa ceva. Si, cu siguranta, nu-si va permite atita vreme cit partidul nu e supus in totalitate unui lider destul de incoerent precum Crin Antonescu, atita vreme cit isi respecta traditia de a avea voci in cadrul lui, ba chiar si centre de putere diferite. P.N.L. nu-si poate permite sa renunte la ceea ce-l diferentiaza astazi de restul partidelor, acel electorat cistigat in doua decenii care-l voteaza din principiu, nu din conjunctura, si care ii creeaza un viitor, nu doar un prezent.
Greseli politice se fac insa – fortate uneori, din pura prostie alteori. Daca totusi, din ambitiile unui om precum Crin Antonescu, capabil sa sacrifice orice spre a se vedea dupa 2014 in scaunul ocupat acum de Traian Basescu, se va face si aceasta greseala, n-o sa mai vorbim doar de prabusirea unui partid politic precum P.N.L.-ul. Ci o sa constatam, dupa alti ani nefericiti, ca am facut exact acelasi tip de greseala ca in 2004. Caci elementele ecuatiei ramin, in fondul lor, aceleasi. Numai numele se schimba.