In acest articol, pentru mai multa concretete, ma voi referi cu precadere la o anume categorie de creatori: scriitorii. Sigur insa ca semnalul de alarma permite o generalizare, caci proiectul vizeaza creatori din domeniile cinematografic, teatral, muzical, al artelor plastice etc. In ceea ce-i priveste pe scriitori insa, dupa recenta interventie a Guvernului asupra drepturilor de autor, noul proiect va lovi puternic, decisiv in multe cazuri, nu doar in drepturile lor financiare, ci chiar, mult mai grav as spune, in posibilitatile unui autor de a-si vedea opera publicata la o editura onorabila, in conditii decente.
In principiu, initiativa vizeaza aplicarea timbrului literar pe fiecare carte vinduta, supunind produsul carte rigorilor altor produse carora li se aplica o taxa de viciu. Deja o problema, caci nu e necesar un efort de imaginatie prea elaborat pentru a te intreba cum se va aplica acest timbru pe fiecare carte in parte, odata iesita din tipografie? De catre cine? Cu ce costuri suplimentare? O a doua prevedere din acest proiect e insa si mai periculoasa pentru autori. Anume aceea ca banii pe timbrul literar sa fie platiti de edituri pe intregul tiraj al cartii, in momentul lansarii ei, si nu de-a lungul comercializarii, in functie de exemplarele vindute. Deci o plata totala, in avans, care va incarca editura cu intregul risc al vinzarii cartii, caci in cazul tirajelor neepuizate, cazuri deloc rare in ceea ce priveste literatura romana, pierderile se vor contabiliza in bugetul editurilor.
In aceste conditii, e greu de presupus ca vreo o editura care se supune regulilor pietei, reguli asupra carora deja s-a intervenit de-a lungul timpului pina la limita sufocarii, isi va mai permite asumarea acestui nou risc. Cine va fi afectat in afara de editor? Scriitorul, evident. In primul rind, scriitorul debutant, caci in cazul lui nimic nu poate garanta vinzarea unui tiraj in intregime. Insa nici scriitorii care si-au creat deja un nume nu pot rasufla usurati. Sint deocamdata putini cei care isi asociaza numele, vizibil si apreciat in publicatiile culturale, cu vinzarile unui tiraj intreg al propriilor carti.
Un asemenea proiect devine cu atit mai dificil de acceptat de scriitori cu cit multi dintre cei care reprezinta deja garantii ale literaturii romane contemporane nici macar nu sint membri ai U.S.R., institutia beneficiara a acestui timbru literar. Intrebarea fireasca, in perfecta logica a lucrurilor, e insotita in acest caz si de o frustrare suplimentara a unui asemenea scriitor: de ce sa fie nevoit sa se supuna acestor reguli, fara a avea parte, in schimb, de nici un avantaj dintre cele oferite de Uniunea Scriitorilor? Raspunsul e usor perfid, caci timbrul literar, li se va spune, nu e platit de scriitor, ci de editor. Nu mai conteaza in acest raspuns evidenta ca urmarile il vor afecta in mare masura pe scriitor.
Dupa deschiderea de care s-a bucurat in ultimul deceniu, concretizata in sute de volume publicate la edituri prestigioase, in numeroase premii, alte numeroase traduceri in diverse limbi ale lumii, literatura autohtona se afla in fata unui mare pericol daca acest proiect de lege va fi adoptat. Acela de a se „inchide“ la loc, intr-un cerc strimt al autorilor care garanteaza si vinzari, nu doar prestigiu. Sub povara unei asemenea legi, nici macar ajutata de relaxari din alte puncte de vedere (un singur exemplu: editurile romanesti platesc un TVA pe carte mult mai mare decit in numeroase alte tari europene), literatura din anii care vor urma s-ar putea sa revina la atmosfera din anii ’90. Citiva scriitori pe piata, debuturi extrem de rare, in general la edituri minuscule ce publica pe banii autorilor, fara o distributie adecvata, multi scriitori fiind nevoiti sa „existe“ doar prin aparitii sporadice in revistele culturale.
Un scenariu pe care, personal, nu-l mai credeam posibil. In ultimii ani, optimismul mi-era permanent ajutat de ceea ce se intimpla in afara tarii, de interesul crescind pe care editorii straini il acordau literaturii noastre. Am uitat poate, e singura explicatie pentru acest optimism propriu, ca nici macar viitorul literaturii nu tine doar de talent si de initiativa. Ca si el e supus, pina la urma, vointei unor legiuitori autohtoni. Pentru care un intreg fenomen se rezuma uneori la o semnatura plictisita dintr-o serie lunga de alte semnaturi plictisite.