Spre deosebire, sa ne amintim numai de biletelul lui Tariceanu, acela cu ridicola rugaminte-intrebare: “Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect? “. Un fapt care, cu o opozitie precum cea prezenta, ar fi provocat poate o saptamina de scandal, fiind imediat coplesit de alte probleme arzatoare, adunindu-se la capitolul “si altele”. Pe-atunci insa, P.D.-L.-ul a atacat luni intregi subiectul, si-a trimis toate fortele sa-l dezbata, pina cind a reusit sa ne impuna ideea ca avem de-a face cu un guvern corupt. Privind retrospectiv, macar prin prisma datelor de care avem parte, putem spune acum fara teama ca Guvernul Tariceanu a fost cel mai putin corupt dintre toate cele pe care le-am avut dupa ‘90. Si totusi, pentru majoritatea electoratului, alta a fost perceptia. Chestiune de strategie.
Acum am obosit cu totii. S-a discutat in toamna trecuta, cu revolta chiar, despre nepasarea romanului care, desi frint in doua, n-are nici un chef sa iasa in strada spre a protesta. Eu as miza mai degraba pe confuzia romanului si as da vina de asemenea pe opozitie. Ar vrea cetatenii sa protesteze, ar avea din plin motive. Numai ca opozitia nu le ofera timp s-o faca. Abia reusesc sa se adune citeva mii, sa-si compuna lozincile pentru a-si exprima revolta, cind subiectul supararii lor e deja trecut. Cum sa-ti mai arda sa iesi in strada pentru a te plinge de reducerea salariilor, de exemplu, daca la televiziuni subiectul e deja de rang secund de vreo saptamina, prim-planul fiind luat de recalcularea pensiilor, sa zicem? Pai, nu ramii cu senzatia ca protestezi in van, ca esti anacronic, ca ai iesit sa te plingi de trecut, pe cind prezentul e si mai aspru?
Pe de alta parte, lasind opozitia in capcana in care-i place sa se afunde, sa observam ca si P.D.-L.-ul pare a-si fi construit o strategie din a arunca pe piata periodic, la intervale sufocante, subiecte cu saminta de scandal. Observind cum se misca cei care ar trebui sa ne reprezinte la nivel parlamentar revoltele, in partidul nr. 1 al guvernarii s-a dezvoltat un fel de Daciada a subiectelor arzatoare aruncate televiziunilor, aruncate opozantilor de orice tip. Pe principiul “bate calul cit e cald”, caci el va reactiona indurerat intotdeauna la ultima lovitura, uitindu-le rapid pe celelalte. Iar calul de bataie nu e capabil sa faca nimic altceva in afara asteptarii infrigurate a noii lovituri de bici.
Haosul inimaginabil pe care P.D.-L.-ul l-a creat nu-mi mai aduce a incompetenta. Sigur, despre incompetenta sau despre altceva mai grav a fost vorba la inceput, guvernantii aruncindu-se in criza dupa ce au facut praf, din nestiinta sau din interes, tot ceea ce ne-ar fi putut proteja. Daca ne gindim numai la faptul ca guvernarea P.N.L. lasase Romania pe primul loc in Europa la crestere economica, ne-ar fi simplu sa deducem ca tara noastra, chiar afectata de criza, n-ar fi trebuit sa intre pe cea mai mare scadere economica, ci, tinind seama de conditii, pe cea mai mica. Sigur, crestere nu se mai putea obtine, recesiunea era mondiala, dar avind cea mai mare crestere inainte de ea, n-ar fi trebuit sa avem, proportional, cea mai mica scadere? Nu, ne-a raspuns P.D.-L.-ul. Dar n-a mai avut timp sa ne explice si de ce, pentru ca s-au inlantuit alte scandaluri.
Vorbeam despre haos insa, spuneam ca nu mi se mai pare intimplator. Este un haos artificial, schitat de mina unui regizor, care s-a prins la timp ca, atunci cind necazurile te lovesc din toate partile, nu prea mai ai timp sa-ti dai seama clar a cui e vina. Iar opozitia, cea care ar fi trebuit sa aiba la rindu-i oameni capabili sa ne explice, s-a prins in corul urlatorilor, aratind cu disperare spre Traian Basescu, cumva in orb, nereusind niciodata sa explice convingator de ce marea vina e in directia indicata. Pentru ca intr-un cor de urlete vocile lor nu se deosebesc cu nimic. Iar daca pina la viitoarele alegeri nu vor sti sa-si calmeze isteria, nu vor gasi calea inteligentei, a logicii, o cale pentru a ordona haosul in care s-au lasat la rindu-le cuprinsi, sint in stare sa pariez de pe acum ca, in ciuda oricaror sondaje, vor avea o mare surpriza. Si, odata cu rezultatul votului, va incepe un nou cor de tipete. La fel de inutile.