Dragoste & alte dependente e ceva care merge undeva. E, incepind de la afis si pina la un anumit moment al filmului, o comedie romantica a carei actiune e plasata in anii ‘90 (desi se vorbeste la mobil). De la un moment incolo e un lovestory destul de indraznet, cu sini si fese, care a determinat comisia de rating din Romania sa interzica filmul spectatorilor sub 15 ani si care, intr-o oarecare masura, te face sa-i admiri pe realizatori & interpreti pentru curajul de a uimi Hollywood-ul si de a pune limite vinzarilor de bilete.
Dintr-un punct precis si pina la sfirsit, filmul se preschimba intr-o melodrama pe tiparul lui Love Story (1970), cu precizarile ca fata interpretata odinioara de Ali MacGraw si azi de Anne Hathaway nu mai are leucemie letala, ci Parkinson netratabil, ca finalul nu e nefericit, ci momentan fericit, si mai ales, ca filmul lui Edward Zwick nu are nici pe departe replicile bine scrise, interpretarile coerente, structura si onestitatea filmului lui Arthur Hiller. Dragoste & alte dependente ar vrea sa fie o comedie romantica & altele. Sa aiba si un pic de umor, si un pic de corectitudine politica, si un pic de reconstituire ironica a anilor ‘90 plus a isteriei provocate de aparitia Viagrei, si un pic de buddy movie in genul lui Judd Apatow, si un pic (mai mult) de lacrimi varsate peste iubirea dificila dintre o fata bolnava si curajoasa si un fante pus de viata cu botul pe labe. Rezultatul e ca nu iese nici o varianta, pentru ca un film e suma elementelor din care e facut, nu o mina de pariuri. Ce mi se pare cel mai trist e ca nu rizi deloc. Filmul nu e nici amuzant, nici ridicol ca sa te inspire.
Anduranta
In cazul celeilalte premiere, Anotimpul vrajitoarelor, ai putea lua in calcul cea de-a doua varianta pentru care sa rizi, dar nici asa nu merge. Pasiunea pentru magie a lui Nicolas Cage, trimbitata de PR-ul actorului prin mass-media, nu justifica alegerile tot mai proaste pe care acesta le-a facut in ultimii ani. Cu regizorul Dominic Sena a mai colaborat la Gone in 60 Seconds, dar acel film era cu doua clase peste aceasta lenesa productie de actiune istorica – horror – paranormal care, la fel ca mai sus, rateaza toate variantele de joc. De ce rateaza? In primul rind pentru ca isi subestimeaza spectatorii si le ofera jumatati de masura, mai exact kitsch-uri. Plasarea povestii in epoca e un kitsch, dupa cum kitsch e povestea in sine, cu toata desfasurarea actiunii, (in)consistenta personajelor, efectele speciale sau modul cum e figurat diavolul.
Kitsch sint costumele eroilor cu bluzitele lor tricotate, cu gluga, parul decolorat si vag incretit al lui Nicolas Cage, capetele de idei legate de religie, cruciade, demoni – luate dupa ureche si expuse tot asa, cliseele din filmele horror de serie B (care nu transforma filmul intr-un reusit horror de serie B) si, mai ales, faptul ca toate sint amestecate in aceeasi ciorba. Acesta e anotimpul care ii pune la incercare pe fanii lui Nicolas Cage. Cine e fan adevarat ramine ca vrajitoarele la suprafata si nu se ineaca in zeama filmelor acestuia.
Dragoste & alte dependente/Love & Other Drugs. Regia: Edward Zwick.
Cu: Jake Gyllenhaal, Anne Hathaway, Oliver Platt
Anotimpul vrajitoarei/Season of the Witch. Regia: Dominic Sena.
Cu: Nicolas Cage, Ron Perlman, Claire Foy