Putem alatura, spre exemplu, doua dintre subiectele care au marcat saptamina trecuta: femeile din jurul lui Adrian Mutu si femeile din jurul lui Traian Basescu. Chiar daca in cazul primului actele comise cu aceste femei se trec cu puncte, puncte, iar in cazul celui de-al doilea, ele se numesc “promovarea in functia de prefect”, “promovarea in functia de consilier” sau, de ce nu, “trimiterea pe centura politicii”, sa convenim ca undeva, in niste subconstiente mass media, substraturile se aseamana. La fel cum, vrind-nevrind, se aseamana conflictul lansat de fotbalist cu diversi (fosti) coechipieri de la Nationala, cu conflictul lansat de presedinte cu diversi (fosti) coechipieri din P.D. Ambele au daca nu menirea, macar rezultatul de a mentine in ochii opiniei publice imaginea de vedeta “activa”.
Lasind insa comparatiile deoparte (desi, fara sa fortam, ele s-ar putea face in continuare), sa observam ca nu doar mass media se fac vinovate de transformarea politicianului nostru numarul unu in vedeta nationala. Traian Basescu insusi pare a tinji la acest rol. Rol, intr-adevar. Pentru ca presedintele, incepind cu campaniile electorale din 2004 si culminind cu inscaunarea lui, nu face altceva decit sa exerseze, pe zi ce trece tot mai bine, rolul de presedinte autoritar, dar popular.
Ca Traian Basescu insusi se vrea vedeta o demonstreaza si cel mai recent interviu, acordat “Jurnalului National”. Intrebat de Marius Tuca ce va face cu “suvita buclucasa” (alt subiect de presa pe care doar vedetele autentice il pot oferi), presedintele da un raspuns cochet, de star razgiiat: “Nevasta-mea se chinuie cu mine de vreo doi ani: «Taie-ti suvita aia». Cred ca a devenit un soi de incapatinare. Cind toata lumea vrea ceva… “. Traian Basescu, furat de placerea de a se afla in luminile rampei, pare a uita ca, spre deosebire de vedetele din alte domenii, care-si permit capricii nonconformiste, un politician depinde efectiv de sintagma asta: “toata lumea”. Toata lumea voteaza, toata lumea are o parere…
Asemenea unei vedete cu adevarat nationale, Traian Basescu atinge cote uriase de popularitate. Si, oricit am vrea sa fim de circotasi, presedintele ne este simpatic inca – sau, ma rog, ne este simpatic noua, celor “saptezeci de procente” care ne-am saturat de politicieni cu limba de lemn si fapte mizere. Basescu insa isi trage popularitatea din prezent tocmai din comparatia cu lideri gen Iliescu sau Nastase. Necazul este ca, in timp, figurile acre pesediste cocotate in virf de stat se vor estompa. Iliescu, treptat, isi va remodela fata umana – si e de pariat chiar ca P.S.D. va pregati un prezidentiabil cu carisma (si, probabil, cu multe sfori legate de el) pentru a readuce partidul acolo unde a fost si mai mult decit atit.
Iar Traian Basescu, dulce leganat in momentul actual de statutul sau de noua vedeta nationala, risca nu doar sa nu-si implineasca “destinul” de a sta zece ani la Presedintie, ci chiar sa se trezeasca in curind fortat la o coabitare care l-ar cam trece pe linie moarta. Si asta nu numai din cauza guvernului eterogen, ci si (sau mai ales si) din cauza ca, transformindu-se intr-o vedeta tifnoasa, presedintele risca sa-si piarda, rind pe rind, fostii aliati. Cazul Gusa e doar un prim semnal de alarma.
Februarie 2005