Daca in Dragoste si alte dependente, nuditatea era asimilata indraznet comediei romantice mainstream (cu regim de virsta, totusi), deci daca ii vedeam sinii lui Anne Hathaway si dosul lui Jake Gylenhaall, in Fara obligatii il admiram pe cel al lui Ashton Kutcher si „savuram“ o glumita de citeva minute despre cum vine eroul cu un CD mixat cu „muzica de menstruatie“, in vreme ce doua din cele trei colege de apartament se pling de dureri de burta, iar colegul gay le invidiaza. Invocind eliberarea sexuala (in alta secventa, eroul agata doua fete, dar ele incep sa se sarute intre ele, ignorindu-l), comedia romantica de la Hollywood incepe sa semene cu o penibila captatio benevolentiae lipsita si de umor, si de romantism, si de originalitate, si de (in)corectitudine politica.
Cum stii daca ai noroc?
Filmul m-a dezamagit pentru ca ma asteptam la un minim nivel de la James L. Brooks, coscenaristul serialului The Simpsons si autorul lui Mai bine nu se poate/As Good as It Gets sau Cuvinte de alint/Terms of Endearment. Cind colo, iti puteai da seama din lentoarea primelor trei minute si din zimbetul politicos al lui Reese Witherspoon ca filmul e angajat din start pe o pista proasta. Multa politete, putina actiune. (Mi-a adus aminte de bancul cu saptamina politetii la bordel. Din motive lesne de inteles, nu-l pot reproduce aici.) A fost prima oara cind Jack Nicholson nu era el. Zimbetul lui de rechin era acum tocit, iar parul canit si fata plina de crema il faceau sa arate trist. Singurul element simpatic al filmului este Owen Wilson in, probabil, cel mai bun rol al sau de pina acum – o lichea atit de simpatica si de histrionica incit nu te poti supara pe ea.
Fara obligatii
Nu e cu multe puncte mai bun, dar parca are actiunea mai bine legata. Subiectul e la fel de original cum e si titlul (in romana sau engleza). El si ea se decid sa aiba o relatie pur sportiva, desi prietenii ii avertizeaza ca nu exista asa ceva. Inevitabil, in timpul celor citeva zeci de partide de sex, ajung sa se indragosteasca. „Actiune mai bine legata“ vrea sa spuna ca nu te opresti la fiecare cinci minute sa remarci ca vai, ce te-ai plictisit, sau sa punctezi in minte fiecare moment cind o replica sau o situatie suna prost. Filmul nu te binedispune, dar nici nu te scoate din minti. Dar cind un personaj sau altul mai reia un capat de „gluma“ doar ca sa-ti aduca aminte de ea…. atunci, da, incepi sa te simti agasat. Nu mai tin minte in care alt film am gasit aceeasi formula introductiva care face ca actiunea filmului sa se deschida in urma cu 10 ani, pentru ca foarte rapid sa fim adusi, scazind cite cinci ani (sau mai putin), pina in prezent. Subiectele au devenit atit de banale in comediile romantice de azi incit prezenta vedetelor nu te face decit sa le confunzi si mai mult, tocmai pentru ca actorii sint singurele lucruri care se schimba de la un film la altul.
Dar de-acum s-a ispravit, cum spune greierele. De saptamina viitoare vorbim despre filme bune – Discursul regelui, de pilda.
Cum stii daca ai noroc?/How Do You Know.
Regia: James L. Brooks.
Cu: Reese Witherspoon, Paul Rudd, Owen Wilson, Jack Nicholson
Fara obligatii/No Strings Attached.
Regia: Ivan Reitman.
Cu: Natalie Portman, Ashton Kutcher, Kevin Kline