Asta o fi explicatia faptului ca muzica in surround este un domeniu aproximativ esoteric, rezervat excentricilor perfectionisti, gen Steven Wilson. Restul muzicienilor incearca sa arate, cu vreun album, ca si ei pot, nu ca inteleg. Dar ce sa mai vorbesc de altii, cind eu insumi credeam ca inteleg, ca stiu, ca pot? Mi-e cam jena s-o recunosc, dar e musai sa spun: mai mult intuiam decit receptam; banuiam, nu stiam. Senzatia de imersiune pe care mi-o dadea auditia in surround se datora entuziasmului nesabuit ce adauga vreo 25% pentru ceea ce trebuie sa fie o experienta deplina. Si asta dintr-un motiv absolut banal, fara legatura cu materialul sonor imprimat mai bine sau mai rau, configurat in 5.1 cu acuratete sau la nimereala. Nici un mister: lipsa de spatiu m-a determinat sa asez boxele din spate pe linia canapelei unde stau cind ascult muzica. Orientarea lor e perpendiculara pe nenorocita de linie, nici macar un grad oblica! Usa impinge unul dintre difuzoare catre interiorul paralelogramului desenat in orice manual de amplasare a sistemului surround, un dulap impiedica pozitionarea boxei opuse acolo unde trebuie. Ce sa mai descriu, o inghesuiala tipica locuintelor zidite in “epoca de aur” a socialismului biruitor, cind “prietenii” ma trageau de mineca sa nu mai cheltuiesc banii pe casa, ca si-asa se va demola! Demolarea as face-o eu acum, si-as rezidi totul, daca…
Tot vorbind despre surround oricui ma asculta, cu entuziasm si, uneori, convingere, l-am determinat pe-un amic stomatolog sa ataseze plasmei un sistem 5.1 adecvat, clasa medie spre superioara, dupa buget. Cum casele doctorilor se deosebesc de-ale restului muritorilor (as zice chiar ca formeaza o specie aparte de arhitectura), si camera dedicata relaxarii audio-video este altfel. (N-o descriu, ca ar aduce a reclama.) Cert e ca permite plasamentul difuzoarelor exact ca-n instructiuni. Iar dupa ce, meticulos de felul sau, amicul exact asa le-a fixat, m-a invitat sa probez, sa-mi dau cu parerea, sa… sa… Si sa iau cu mine citeva dintre discurile de care am tot palavragit, ca el nu are decit de-alea traditionale, stereo. Mai bine stateam locului! Situarea boxelor din spate la distanta indicata dadea muzicii acea spatialitate plenara pe care o simt in suferinta aci, unde ascult eu acum. Imaginatia mea completa lipsurile, pina la experienta auditiva de care tocmai scriu. De-acum insa, cine stie daca voi putea sa mai inlocuiesc ceea ce n-am cu… fictiuni!
Un lucru bun: l-am convins pe doctor ca nu spun prostii. Si nu piesele facute direct in surround au contribuit la asta, ci “clasice” stereo (re)mixate 5.1. Si nu Pink Floyd sau King Crimson, a caror muzica progresiva predispune la spatializare, ci nedreptatitul Gary Moore. Albumul lui din 2001, Back to the Blues, are o varianta DVD-Audio ce suna perfect, o elegie astrala adusa bluesului. Un omagiu potrivit celui urcat la ceruri acum sase saptamini!…