Doru Ionescu nu este un profesionist in ale muzicii. De formatie avocat, unul dintre sahistii de mare talent din Romania, colectionar de discuri si brucknerian convins, Doru Ionescu este o prezenta simptomatica pentru o noua generatie de oameni de cultura si intreprinzatori. Aceasta generatie va fi, probabil, cea capabila sa repuna, treptat, cultura muzicala pe un fagas normal de profesionalism, competitiv, international, acolo unde o mare parte a profesionistilor titrati par inghetati intr-o lipsa de proiect, in conservatorism sau isi vad bine-mersi de gloria si interesele personale. Fiindca, in fond, un asemenea portal de informatii pe Internet, grupind institutii muzicale, orchestre, edituri, posturi de radio etc., ar fi trebuit sa fie, de multi ani, initiativa Uniunii Compozitorilor, a muzicologilor si criticilor ei. Al lor e interesul prim de a-si face cunoscuta activitatea si de a o promova, de a raspindi informatia muzicala la toate nivelurile, inclusiv cu mijloacele pe care le ofera informatica. Or, o multime dintre ei par sa se considere mai curind o casta inchisa si superioara celorlalti. Lipsa de functionalitate a Editurii Muzicale sau a muribundei case de discuri Electrecord a devenit proverbiala. Ce se poate spune despre lipsa unei adevarate reviste muzicale periodice? Principalei Filarmonici a tarii i-au trebuit 15 ani sa-si cladeasca un site Internet si mai este de lucru pina sa devina comparabil cu cele ale orchestrelor europene de prestigiu. Cu exceptia redactorilor ei, nimanui nu-i pasa ca Romania Muzical este, probabil, unicul post de radio clasic national din Europa care nu emite si pe Internet. Daca o mai fi vreunul in aceeasi situatie, nu e, oricum, spre gloria radioului romanesc.
Mai mult, casta in cauza pare impenetrabila si la orice incercare de a i se pune in miscare spiritul. Degeaba incerca un critic mai tinar, Florian Baiculescu, in „Observatorul cultural”, sa aduca in discutie situatia catastrofala a cartii muzicale. Nici o dezbatere, nici o reactie publica printre colegii lui de breasla. Ati citit multe recenzii la o carte cu subiect muzical, aparuta in Romania? Si totusi, in tiraje infime, cu distributie ca si inexistenta, cum o semnaleaza portalul Muzicaviva.ro, exista totusi peste 30 de edituri la care au fost publicate asemenea carti. Nu mai vorbesc despre cele citeva traduceri ale unor carti de mare interes, a caror aparitie a trecut, practic, neobservata de critica. De exemplu, volumul profesoarei Brigitte Hamann, Winifred Wagner sau Bayreuth-ul lui Hitler, publicat in traducere de o editura merituoasa pe plan muzical, Vivaldi, o carte mult discutata in presa culturala a altor tari.
Portalul Musicaviva.ro promite sa fie o sursa de informatii de mare interes si foarte utila, atunci cind va avea si varianta engleza, si pentru muzicologii occidentali, care se pling din timp in timp de lipsa de comunicare, chiar impolitetea unor colegi de breasla romani.
I-am oferit lui Doru Ionescu aceasta pagina pentru a-si explica ce il motiveaza si citeva intentii de viitor pentru portalul sau si iata ce mi-a raspuns: „Sintem intr-o epoca in care, daca nu esti activ pe Internet, practic nu existi. Decizia de a infiinta acest portal a venit si in urma unui esec editorial, acela de avea o editura cu profil exclusiv muzical, in conditiile unei distributii precare si ale unui public in general needucat, neinteresat si pauper.
Portalul are marele avantaj ca publicitatea se face direct, fara intermediari, iar cei interesati sint, de regula, persoane active, cu studii superioare si din clasa mijlocie, publicul care se intilneste in general in salile de concert din tarile in care activitatea in domeniul muzicii clasice are traditii vechi si adinci. Sint mare amator de navigat pe Internet in cautare de lucruri inedite si am vazut nenumarate site-uri interesante, atractive. Modelul principal pentru musicaviva il constituie portalul de muzica clasica din Cehia, sursa de informare eficace si agreabila.
Aceasta «aventura» are mai multe obiective. In primul rind, stringerea cit mai multor informatii posibile, un lucru extrem de complicat avind in vedere, pe de o parte, atomizarea informationala prezenta, iar pe de alta parte, la noi, pur si simplu, lipsa informatiei propriu-zise sau, atunci cind exista, putina ei fiabilitate (vezi anuntul dovedit fals al prezentei sopranei Angela Gheorghiu la deschiderea Festivalului Enescu in 2007). Am constatat ca nu exista decit 5-6 institutii culturale cu stagiunea stabilita pe citeva luni inainte, semn al unei instabilitati financiare si manageriale cronice la nivelul intregii tari. Un al doilea obiectiv este informarea tuturor posibililor interesati de acest portal. Daca facem un calcul aritmetic destul de simplu si ii adunam pe cei ce studiaza in liceele de muzica, in conservatoare, pe profesorii lor, pe muzicienii din orchestre si pe fidelii concertelor sau emisiunilor muzicale la radio sau la televizor, concluzia este ca se poate vorbi despre un public de nisa, de citeva zeci de mii de persoane. Acestora li se ofera acum un spatiu in care pot gasi nu numai preferinte strict personale sau profesionale, dar pot interactiona si lua cunostinta de aspecte ale muzicii clasice, uzuale in tarile cu traditie, dar la noi inca in stadiu incipient”.
O invitatie de a vizita www.musicaviva.ro si a va spune parerea.