Capitolul unu, in care aflam cum a „dat” Florian Doru Crihana ingineria navala pe caricatura
In facultate, „luatul cursului” mi se parea o treaba plictisitoare, iar eu, fiind un rapid in ale scrisului, terminam de scris frazele inaintea celorlalti. In timpul scurt ramas, mai faceam cite un profil de la distanta colegilor. Imperfectiunile transformau portretul in „caricatura”. (Si acum colegi de breasla incearca din rasputeri sa faca portrete, dar, din lipsa de talent, ele ajung „caricaturi” – sa fie clar!)
Observindu-mi simtul umorului, colegii m-au desemnat in unanimitate sa realizez textul cursului festiv de absolvire. L-am citit in fata tuturor si am avut un mare succes! S-a ris si aplaudat dupa fiecare fraza! Atunci nu am mai fost sigur ca voi deveni inginer…
Pe timpul stagiului in Santierul Naval Galati, am debutat la „Rebus Flacara”. L-am cunoscut astfel pe scriitorul Tudor Octavian, care mi-a dat citeva sfaturi de lucru pe care le respect si acum, pentru ca sint atit de simple! Apoi am inceput sa trimit lucrari la concursuri cu ajutorul colegului Ticu Ciobotaru – inginer la „tubulatura” – si, mai tirziu, cu Pavel Botezatu. Am invatat design de la arhitectul Dan Ujeuca – foarte util in amenajarea expozitiilor si a documentelor. Iar in 1990 am dat lovitura…
Se organizase prima editie a unui concurs cu premii gigantice la Santa Cruz de Tenerife, in Insulele Canare (Spania). Am cistigat Premiul I. Cu bani in buzunar si cu acordul sotiei, mi-am dat demisia de la ICEPRONAV Galati pentru a deveni „artist liber”. Am investit in talentul meu, care dadea semne de succes. Dar, cu citeva luni inainte de acest eveniment, am avut ocazia de a-l cunoaste pe cel care avea sa-mi duca lucrarile pe cele mai respectabile simeze posibil.
Capitolul doi, in care se povesteste despre o intilnire providentiala
Numele lui – Dieter Burkamp. Dieter este un mare pasionat de caricatura, dar sotia lui, Gisela Burkamp, este in virful ierarhiei criticilor si istoricilor de arta din Germania. Habar n-aveam ce sansa mi se dadea! Dieter imi spunea mereu ca Gisela imi ia citeva lucrari in expozitiile ei, dar eu nu dadeam doi bani, pina intr-o zi, cind mi s-a pus sub nas un album in care numele meu aparea inaintea celui al lui Salvador Dali (alfabetic vorbind). Si era mai jos si Picasso. Si mai erau si altii…
Alaturi de ei expun acum intr-o expozitie permanenta la Goslar, in casa Don Quijote, un muzeu realizat de celebrul colectionar german Peter Schenning. Nu sint sigur ca este vreun artist roman in viata care sa expuna la un asemenea nivel…
In momentul acela, in casa sotilor Burkamp, mi-am dat seama de investitia de lunga durata pe care cei doi germani o facusera in mine. Sincer sa fiu, ma cam plictisisem sa vind si sa nu stiu unde se duc lucrarile…
Capitolul trei, in care este vorba despre o tehnica inedita
Tehnica mea nu este noua. Mai toti pictorii fac ulei pe carton. Dar in caricatura, la momentul debutului meu, aceasta tehnica a fost socotita „obraznicie”. Explicatia era ca eu voiam sa ies in fata prin culoare si picturalitate, spre deosebire de cei care utilizau tehnica penitei, destul de limitata in exprimare. De fapt, multe din lucrarile mele isi gasesc poantele chiar in culoare.
Capitolul patru, in care Florian Doru Crihana devine colectionar
Colectia am inceput-o din pasiune si din apreciere pentru colegii de breasla. Dar mai exista un motiv: este greu sa ajungi faimos numai realizind lucrari A4. Mai trebuia ceva…
Nu este vorba despre vanitate, ci despre dorinta de a ma sustine mai bine financiar si de a-mi intretine libertatea artistica. Colectia (de fapt, expozitiile la care particip cu ea) mi-a adus bani care m-au ajutat sa-mi continuu creatia. In momentul acesta insa, trebuie sa fac un pas inapoi, deoarece solicitarile cu colectia sint prea multe si… sufera creatia.
Capitolul cinci, despre caricatura de presa
Nu-mi place caricatura de presa. Ce faci azi – miine nu mai este valabil. Pierdere de timp! Eu fac numai umor, ca e valabil si „miine”. Sper sa-mi aduca, la fel, acel surplus financiar necesar pentru a-mi intretine creatia artistica adevarata.
Ultimul capitol, in care ni se descrie o zi din viata lui Florian Doru Crihana
In fiecare dimineata, ma trezesc la ora 5.00 si plec la alergat pe faleza 30 min. E bine pentru inima si picioare, care se lenevesc la lucrul la birou. Dupa un dus, incep lucrul pe la ora 6.00 si ies in oras pe la 10.00. Reiau lucrul pe la 14.00, ma culc 15 minute pe la 16.00 si reiau lucrul seara. Ma prabusesc in pat la 21.30. Uneori se mai aude basul de la etajul 7 si atunci amin culcatul pina la ora 22.00.
Repere
- S-a nascut pe 7 aprilie 1958, a studiat arhitectura navala la Galati, iar din 1990 este artist caricaturist profesionist.
- A participat la numeroase expozitii – individuale sau de grup – in tari ca Germania, Elvetia, Polonia sau Bulgaria.
- A cistigat pina acum peste 70 de premii internationale, iar lucrarile lui sint expuse in muzee precum „House of Humour and Satire” Gabrovo (Bulgaria), „Cartoon Museum” Varsovia (Polonia), „Contemporary Art Museum” Teheran (Iran) sau „Cartoon Museum” Istanbul (Turcia).
- A fost Caricaturistul Roman al Anului in 2000, 2003 si 2005, iar Asociatia caricaturistilor turci l-a numit „Ambasador” al acestui gen.
- Editeaza un „Buletin informativ” al caricaturistilor, ii admira pe Mihai Pinzaru (PIM) si pe cehul Jiri Sliva si este de acord cu ceea ce spunea recent un coleg bulgar de breasla: „Grafica satirica ar trebui sa fie mai presus de arta pentru ca e facuta de oameni inteligenti pentru oameni inteligenti”.