Realizatorul montarii, Krzysztof Warlikowski, este un enfant terrible al teatrului recent, care considera ca “opera devine repede un drog. Exista totdeauna mai multe lucruri de scos din ea decit din teatru, (…) are o forta hipnotica”. Nu a fost o simpla reluare, ci o versiune lejer ajustata a celei princeps, tot sub conducerea dirijorala a lui Christophe Rousset. Cronicile muzicale nu tocmai favorabile de acum trei ani l-au lasat rece pe artist, care, dupa ce a fost fluierat, la Ifigenia de la Opera din Paris, pare, cel putin in interviuri, indiferent la analizele muzicologilor si teatrologilor: “Nu toata lumea are aceleasi gusturi!”.
Principala operatiune aplicata de Warlikovski operei lui Cherubini a fost mutarea actiunii, prin decoruri, costume, citari si atitudini scenice, in zilele noastre. O operatiune foarte frecventata in ultimele decenii, deci relativ putin originala, dar care se pliaza pe intriga tragediei antice. Tradata de Jason, sotul ei, prezentat de Cherubini chiar inaintea nuntii cu mai tinara Neris, Medeea decide sa-si ucida copiii si pe viitoarea lor mama de imprumut, pentru a-si pedepsi fosta jumatate. Ideea pe care si-a fundamentat regizorul transpunerea in timp este aceea a acutizarii ciocnirilor culturale in familii mixte, in care sotii provin din etnii si zone extrem de diferite ca traditii si mentalitate, ciocniri de tipul aceleia care o transforma pe Medeea intr-o proscrisa. Intr-o Europa in care granitele devin poroase, stereotipul la care se refera Warlikowski e recurent, cuplurile de acest fel trebuind sa faca fata multor situatii conflictuale.
Partile actoricesti sint cele care scirtiie
Enfant terrible, cum ziceam, regizorul a adaptat si libretul, rescriind dialogurile vorbite, aducindu-le in prezent ca formulare. Rescrierea a dat frisoane de groaza conservatorilor, care i-au reprosat sacrilegiul, desi interventia a scuturat bine de praf compozitia din 1797! Acelasi tip de frisoane i-a incercat si cind, in background, se auzea, extrem de discret, citeva secunde, melodia retro Darling, I love you. Medeea directorului de scena polonez arata ca o sosie a lui Amy Winehouse, al carei destin l-a impresionat in asemenea masura incit si-a costumat, coafat si machiat eroina asemanator pina la identic cu regretata cintareata britanica. Medeea lui nu e una puternica, nu are mai nimic din maretia clasica a personajului. E o femeie din zilele noastre, alungata de sotul cazut in bratele unei iubite mai tinere si care decide sa-i ia si copiii. Ce-i ramine de facut? Omorul!
In aceasta “mare masinarie” care este pentru Warlikowski opera, ceea ce scirtiie nu sint partile muzicale, ci acelea actoricesti. Paradoxal, pentru un regizor care vine din zona teatrului. Intrebat intr-un interviu despre diferenta dintre teatru si opera, Warlikowski a raspuns ca ea e originata in “diferenta dintre materialele umane din care se naste spectacolul”. Scirtiiala actoriceasca trebuie sa-si aiba explicatia in rigiditatea solistilor, teatralitatea lor excesiva tradusa in posturi impietrite, gesturi ample, atitudine declarativa. Vorbe de lauda merita scenografia realizata de Malgorzata Szczesniak, care a amenajat spatiul scenic transformindu-l ca perimetru incarcat de simboluri – transparente, umbre, suprafete reflectorizante.
Evenimente satelit
Citeva evenimente satelit au insotit suita de spectacole cu Medeea. Teatrologul George Banu a conferentiat pe tema De la crima la moartea copilului. De la Euripide si Seneca la Sarah Kane si Joel Pommerat (un spectacol al lui Pommerat, Scufita Rosie, care a deschis acum citeva sezoane Festivalul de Teatru de la Avignon, va deschide saptamina viitoare la Iasi Festivalul International de Teatru pentru Copii si Tineret – FITCT!); dirijorul Christophe Rousset a avut intilniri cu publicul in care si-a expus conceptiile privind abordarea muzicii lui Cherubini? scurte fragmente din partitura, sustinute live la pian, i-au insotit expunerea; formatia belgiana The Tellers i-a provocat pe melomanii sub 30 de ani sa inteleaga pe calea rockului gestul ultimativ al Medeei. Rostul acestor evenimente satelit e clar si binevenit: apropierea de spectator, deschiderea catre public, formarea lui, dimensiunea educationala secondind-o indeaproape pe cea de creatie.