Ma privea de la o vreme rugator, evident plictisita de a vedea lumea prin patratele de metal. Locul ei nu era acolo. Locul ei era intreaga curte, sa fuga si sa latre la poarta, sa-si faca nevoile pe gazon si sa dezgroape radacinile pomilor fructiferi dintr-o convingere nestramutata ca acolo s-ar afla ceva interesant. Vrei sa iesi, asa-i? Hai, ca-ti dau drumul citeva ceasuri, dar sa nu ne prinda. Vai, ce bucurie! Zburda Kira mea de ziceai ca-i ogar. Esti cuminte, da?
Kira! Kira, unde esti? Si inima incepu sa-mi bata nervos. Nu cumva… Ba cumva. In curtea vecina se intimpla o partida de amor vinovat. Cu Tortoman, dulaul negru al lui Costel. Ai de capul meu, am pus-o! De fapt, ei au pus-o, dar se sparge in teasta mea. Treci imediat la cusca! Hai, ca poate nu se intimpla nimic de la un singur contact.
Nu stiam ca e asa de fertila. A ramas gravida in ultimul hal. Cresteau pepenii in ea mai ceva ca la Dabuleni. Acuma ce era sa fac? Sa-i spun nevestei ca a ramas gestanta de la crantanele, fara prihana? Stiam din carti ca ciobanestii astia, cind fata, apoi fata. Nu era loc de interpretari mesianice. Mi-am luat asadar fata de barbat demn si i-am zis-o raspicat: mami, sa nu te superi, sa nu te sperii, dar e cam mare aglomeratia in burta asteia. Recunosc, mi-a fost mila si am lasat-o libera… doar cinci minute. Care cinci, cred ca maximum trei! De unde sa stiu ca aaaaauuuuuu!! Nu aici, ca ne vad vecinii. Da’ ce vina are mama!?
Gata, o castram, promit! Am vorbit deja la cabinet la doctorul Stecik. Scoatem tot din ea. Tura asta si gata. Cum ce facem, ii dam de suflet. Apropo, stimati cititori, ofer spre adoptie noua bucati catei frumosi si sanatosi, aproape ciobanesti. Cautati-ma pe feisbuc: Bobi Dumitras. Exclus vietnamezi.