Dar sa nu creada cineva ca e vorba doar de economie si de uniune vamala. Vladimir Putin a pomenit de necesitatea viitoare a unui grad de integrare sporita in Uniunea Eurasiei, care ar fi un soi de Uniune Europeana… doar ca ea ii aminteste oricarui est-european cunoscator al istoriei recente de o alta Uniune – cea Sovietica. Iar pentru fostii vecini ai URSS apropierea rusilor este echivalenta cu o potentiala catastrofa naturala – dar una mult mai imprevizibila si mai nemiloasa decit cele dezlantuite de natura.
Imi aduc aminte de vremea cind locuiam in Iasi si la un moment dat am ajuns pe unul din dealurile orasului. Alina a aratat inspre est si mi-a zis: “Uite, acolo e granita”. Cind am vazut cit de aproape parea, m-am ingrozit, desi nu mai aveam motive: acolo, peste Prut, era Republica Moldova. Numai ca inainte de 1989 aceea era granita cu URSS, cu Marele Frate devenit mic si nesemnificativ, spre bucuria tuturor tarilor estice “eliberate”. Iar teama de pericolul dinspre Rasarit a fost atit de mare, incit, iata, nici astazi nu pot urmari astfel de declaratii precum cea a “tarului” Putin fara sa ma ingrijorez, desi eu, personal, am pus intre mine si granita cu Republica Moldova inca vreo mie de kilometri, iar Moldova nu mai e a Rusiei.
E drept ca nici actiunile Federatiei Ruse si nici declaratiile inaltilor ei oficiali nu sint de natura sa ne linisteasca. Conflictul diplomatic deschis intre Romania si Rusia pe tema scutului antiracheta al NATO e de notorietate, dar, oricit de apasatoare ar fi aceasta stare de continua tensiune, putem fi bucurosi ca nu sintem in situatia Georgiei, care in anul 2008 s-a trezit atacata de armatele rusesti pe propriul teritoriu. Ca sa nu mai vorbim de Cecenia.
Cum uneori mie mi-e greu sa spun lucrurile foarte direct, o sa-l citez aici chiar pe domnul Putin, care declara in septembrie 2008, dupa razboiul din Georgia: “Avem prea multe lucruri de care partenerii nostri pur si simplu nu pot sau le este foarte greu sa se dispenseze… Orice s-ar intimpla si orice s-ar spune, adevarul este de partea noastra ssubl. meat. Noi ne conducem intr-un mod cu totul moral si conform dreptului international in vigoare. Daca anumite state europene doresc sa serveasca intereselor politice straine ale altei tari, ceea ce si fac, nu putem face nimic impotriva lor… Nu sintem obligati sa ne scuzam in fata oricui, deoarece sintem convinsi de justetea actelor noastre” (citat preluat din “Romania libera”, 8 septembrie 2008).
Cum acelasi important personaj politic afirma prin 2005 ca prabusirea Uniunii Sovietice a fost “cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului XX”, coroborarea acestei declaratii cu cea despre Uniunea Eurasiatica si cu interesul Federatiei Ruse pentru modernizarea armamentului nu poate sa nu nelinisteasca un biet est-european. Imi aduc aminte ca atunci cind guvernul rus a negociat cu cel francez posibilitatea cumpararii a doua nave de razboi ultradotate din clasa Mistral, amiralul rus Vladimir Visotki a declarat ca daca ar fi avut astfel de nave in razboiul din Georgia, ar fi invins in patruzeci de minute, nu in douazeci si sase de ore.
Intre timp Franta a vindut Federatiei Ruse cele doua nave Mistral. Partidul tatucului, Rusia Unita, a obtinut iar majoritatea in Duma de Stat – nu una la fel de confortabila ca altadata, dar tot majoritate. Iar la anul se va alege noul/vechiul presedinte al Rusiei, noul chip al “tatucului”, cel care stie ca, orice s-ar intimpla, dreptatea e de partea sa. Prevad vremuri interesante. Oare cit de departe e acum granita noastra cu Rusia?