Genul este popular si, in acelasi timp, bogat pentru ca se ocupa de o gama imensa de dezastre posibile, de la cele biblice (Potopul) si antice (Pompei) la accidente si crize nucleare, de la apocalipse planetare la cele locale (prabusirea unui avion, eruptia de la Krakatoa). Iar cineastii, in timp, le-au incercat pe toate, limitati fiind doar de bugete si tehnologie.
Un disaster movie care se respecta trebuie sa fie dotat cu un buget consistent (atit pentru efecte speciale, cit si pentru o distributie numeroasa si de calitate) si sa se bazeze pe o schema extrem de eficienta: un eveniment catastrofal care este principalul punct de interes si prezentat cit mai explicit, in jurul lui construindu-se o retea de evenimente care insotesc dezastrul si care combina cit mai multe fire narative si cit mai multe personaje si grupuri de oameni.
Dupa ce a fost exploatat intensiv vreme de citeva decenii, epuizind un numar suficient de scenarii catastrofice, genul a cunoscut o revigorare la inceputul anilor ‘70, intrind in cea mai prospera era a disaster movies-urilor, cind si studiourile au bagat multi bani in astfel de spectacole si publicul era pregatit pentru ele. E vremea cind se fac filme despre vapoare (Poseidon) si avioane blestemate (seria Airport), incendii, eruptii etc. E vorba de filme de mare succes la public, care deseori au luat Oscar-uri pentru efecte speciale si care aveau in distributie mari nume de la Hollywood. In aceasta era, un producator specializat in asa ceva precum Irwin Allen isi cistiga renumele de “Master of Disaster”.
Un exemplu stralucit al genului de disaster movie al epocii este Infernul din zgiriie nori, realizat de John Guillermin in 1974, avindu-i in rolurile principale pe Steve McQueen, Paul Newman, Faye Dunaway, William Holden, Fred Astaire. Filmul se gaseste la noi pe DVD, la fel ca alte doua mari succese ale epocii, Aventurile vasului Poseidon (1972) si Noi aventuri pe vasul Poseidon (1979), regizate de Irwin Allen si avind un sir ametitor de mari nume pe generic: Gene Hackman, Michael Caine, Sally Field, Telly Savalas, Peter Boyle etc.
Iesit din moda in anii ‘80, genul revine in linia intii a cinematografelor de la jumatatea anilor ‘90, cu un meniu vast de scenarii catastrofice. Cele mai populare ramin, probabil, cele de natura cosmica, asa cum sint ele prezentate in Impact nimicitor al lui Mimi Leder (o cometa izbeste Pamintul) si, in aceiasi ani, in popularul Armageddon al lui Michael Bay, in care minerii cosmici condusi de Bruce Willis salveaza lumea de un asteroid.
Roland Emmerich, distrugatorul de lumi al Hollywood-ului
Cel mai mare distrugator de lumi al Hollywood-ului este germanul Roland Emmerich, specialist in a fabrica, cu bugete marunte, blockbustere care arata de sute de milioane. Practic, din cele 10-11 filme din filmografia lui, macar 4 sint filme despre dezastre, prezentate la o scara din ce in ce mai mare.
Seria incepe cu invazia planetara din Ziua independentei (va aduceti aminte ce au facut extraterestrii din Casa Alba?), in 1995, si continua, trei ani mai tirziu, cu Godzilla, in care monstrul atomic japonez este resuscitat de americani pentru o catastrofa la o scara, e drept, mai redusa, caci numai New York-ul este facut praf si pulbere.
Emmerich si-a dat insa intreaga masura a talentului sau de “planet killer” cu Unde vei fi poimiine?, antologia difinitiva a tuturor armelor meteorologice pe care natura le poate folosi impotriva noastra din cauza incalzirii globale: inundatii, tornade, ingheturi instantanee etc. Ce folos ca oamenii de stiinta s-au simtit datori sa atentioneze ca ceea ce se vede pe ecrane e doar Hollywood? – filmul a fost o poza foarte buna de fluturat in epoca, in campaniile ecologiste. Cu un succes de public pe masura.
Abia anul trecut insa, Roland Emmerich avea sa dea versiunea sa definitiva asupra apocalipsei in marele succes 2012, care porneste de la celebrele profetii maya pentru a imbina intr-un unic scenariu cam tot ce se poate imagina in materie de distrugere globala sau de teorie a conspiratiei pe aceasta tema (bogatii lumii stiu de catastrofa ce sta sa vina si isi pregatesc in secret salvarea). Filmul se gaseste la noi si intr-o editie speciala pe doua discuri ce contine multe scene taiate la montaj si un sfirsit alternativ.
Japonezii si disaster movies
In afara Hollywood-ului, trebuie notata apetitul pentru disaster movies al japonezilor carora trauma exploziilor nucleare le-a sugerat seria de filme cu monstri gigantici de tipul Godzilla, Gamera etc. In anii ‘70 avea un imens succes filmul Scufundarea Japoniei, bazat pe un bestseller local ce specula la maximum nelinistile seismice proprii arhipelagului nipon. In 2006, a fost realizat un remake, pentru ca, in 2011, japonezii sa suporte pe pielea lor o versiune redusa la scara, din fericire, a acestui scenariu.