Marti seara, la ceea ce a fost cu atita patima denumit „razboiul Estului”, cei doi comentatori ai Pro TV-ului au facut ceea ce stiu dinsii mai bine: sa vorbeasca in afara meciului. Nu stiu cine sint, nu ma obosesc sa aflu, pentru ca, vorba unui dinamovist din mica, dar vioaia redactie a „Suplimentului”, mi-e prea scirba de cele auzite ca sa mai am puterea de-a le cauta numele si prenumele.
Steaua a jucat prost, fara orizont, aproape din primul pina in ultimul minut. Distinsii domni au avut insa, in foarte multe momente, numai cuvinte de lauda la adresa jocului echipei noastre campioane. In timp ce echipa isi cauta pasele pe teren asa cum un bilbiit se chinuie sa faca exercitii de dictie, cuplul protevist povestea despre cit de „bine organizat” este sistemul stelist. O pasa buna – si atit! – a lui Nicolita peste apararea Kievului a inflorit in gurile celor doi, devenind „fenomenala”. Citeva interventii ale portarului Cernea (banale, de altfel) au pus umarul la concluzia ca acesta a aparat extraordinar si ca si-a cistigat statutul de titular la Steaua. Radoi intrase de citeva zeci de secunde pe teren, nu atinsese mingea, dar deja se vedea „influenta lui la mijlocul terenului”. Exemplele pot, desigur, continua la nesfirsit. Iar ca prestatia antologica a comentatorilor sa fie completa, intre aceste momente de patetism, am mai avut parte si de adevarate reprize de „ohoooohooo”-nomatopee.
Cei doi ar avea, poate, in atari circumstante fotbalistico-apocaliptice – doar am precizat, nu, era „razboiul Estului”… – vreo 5% circumstante atenuante. Dar ochii lor de vulturi au vazut si-n prestatia „romanului Cernat”, cum cu duiosie l-au numit (cine dracu’ n-ar fi stiut ca Florin Cernat e, curat senzational, de-al nostru?), numai momente antologice. Un gol dat cu noroc, mai mult cazut la poarta Stelei din imbecilitatea apararii si-a portarului decit din „geniul” stingaciului de la Kiev, l-a transformat pe loc, in gura reporterilor, din „finul lui Meme Stoica” intr-un „candidat sigur pentru revenirea la echipa nationala”.
Nu stiu citi dintre dumneavoastra ati admirat sincer comentariile de pe timpuri ale lui Cristian Topescu. Atit cit le-am prins, la meciuri de handbal, tenis sau fotbal, momentele in care dinsul relata vreo infruntare sportiva insemnau decenta, realism, documentare. Da!, o sa spuneti, si el se lansa in momente de patetism. Nu stiu insa cum facea, dar frazele sale de genul „hai baieti, se poate!” erau parca trase din mentalul colectiv al suporterului care lasa naibii totul ca sa se uite la un meci, arunca semintele pe linoleumul din camera si tragea o-njuratura la fiece ratare.
Ca suporter, in seara zilei de marti am simtit in permanenta ca descendentii lui Cristian Topescu comenteaza in fata oglinzii, si nu pentru audienta, proasta audienta, careia trebuie sa-i explici cu ditamai efortul ca vede altceva decit vad, din inaltul tribunei, domniile lor. Sint slabe sanse insa ca vocatia exagerarii sa dispara prea curind din tonul lor, perfect pliat pe discursul bombastic protevist. Ba chiar n-ar fi exclus ca Pro TV-ul sa titreze diseara, la stiri, ceva de genul: „PROTaValugul din Ghencea”.