Iesind pe piata la scurta distanta unul de celalalt – primul in 1 iunie in SUA, celalalt in 30 martie –, cele doua filme reinterpreteaza basmul Fratilor Grimm in moduri diferite, urmind doua curente distincte ale fantasy-ului modern, desi nu poti sa nu te intrebi de unde atita interes subit pentru Alba ca Zapada. Explicatia cea mai la indemina si cea mai probabila sta in lipsa acuta de subiecte de la Hollywood. Cum fantasy-ul e un gen care vinde, producatorii incearca sa speculeze tot ce poate aduce public in sali, fie si mizind pe subiecte clasice pe care sa le adapteze vremurilor. Dar intre filmele lui Rupert Sanders si Tarsem Singh diferentele sint atit de mari incit ai putea spune ca au fost create in perioade de timp diferite.
Albul e gri, chiar si cu inalbitor
Alba ca Zapada si Razboinicul Vinator, semnat de debutantul Rupert Sanders, e la fel de plat ca protagonista lui, Kristen Stewart. Sub comanda regizorului britanic, Alba ca Zapada leapada orice asemanare cu basmul fratilor Grimm si devine un fel de Ioana d’Arc mixata cu Al cincilea element si impanata, pardon de expresie, cu elemente mesianico-feministe. Prezenta lui Stewart nu te face sa te gindesti ca ea ar fi “the one”, cum exclama patruns unul dintre pitici, esenta feminina suprema care vindeca si care e in armonie cu elementele naturii, dar scenariul semnat de Evan Daugherty, John Lee Hancock si Hossein Amini are destule gauri incit sa nu te consumi prea mult. Imprumutind din seria care a impus-o pe Stewart, Twilight, din fantasy-uri clasice ca Poveste fara sfirsit/Neverending Story, dar si din clasicul videoclip al Madonnei, Frozen, realizat de Chris Cunningham, partea vizuala e flamboaianta ca un videoclip, dar nu face decit sa scoata in evidenta saracia povestii. In chip de mastera, Charlize Theron da neplacuta impresie ca se afla pe o scena shakespeariana pentru amatori, dar faptul ca joaca cu volumul la maxim nu o face memorabila in sensul bun. Una peste alta, filmul e lung, intunecat, banal, subdezvoltat si lipsit de emotie.
Mai aproape de basm si, paradoxal, mai imaginativ
Din alta paradigma e Oglinda, oglinjoara/Mirror, Mirror, care urmeaza mult mai fidel basmul pornind de la poveste si pina la elementele de scenografie si la alegerea interpretei. Tarsem Singh a dorit o Alba ca Zapada imemoriala, iar tusa de comedie romantica e mult preferabila seriozitatii gaunoase din filmul desfiintat mai sus. Lilly Collins (fiica lui Phil Collins) are ingenuitatea si datele fizice care sa o apropie de ceea ce ne imaginam din basm (trecind prin desenul animat de la Disney), iar costumele regretatei Eiko Ishioka (decedata in ianuarie 2012) plus scenografia de basm filmata in nuante calde de directorul de imagine Brendan Galvin te retin intr-un univers paralel unde, desi serioase, lucrurile nu devin niciodata capitale – nici macar pizma reginei Gertrude, careia Julia Roberts ii da destule nuante cit sa nu ne-o faca antipatica. Filmul lui Tarsem Singh are umor, imaginatie in detalii, e colorat si istet, desi dramaturgic se cam dezumfla si el de la un moment dat. Are si o mult mai accentuata tusa nostalgica, aducindu-ti aminte si de comediile americane vechi in care zapada din studio ii incuraja pe eroi sa se fitiie la bustul gol de colo-colo. Oglinda, oglinjoara e un film agreabil destinat, de fapt, unei categorii mult mai largi de virsta decit Alba ca Zapada si Razboinicul Vinator.
In mod discret, desi putin dezvoltat, ambele filme exploateaza si filonul care infuza, de pilda, reintepretarea data de Julie Delpy legendei contesei Bathory in Contesa insingerata/The Countess (2009) – angoasa impusa nu doar de canoanele de frumusete, dar si de angajatorii de azi care fac din tinerete un avantaj. Desi trendul incepe sa spuna ca “40 is the new 20”, mirajul tineretii eterne nu e ceva care sa dispara odata cu moda. Cum “40 is basically 50”, asa cum spunea sotul din filmul Mirandei July, The Future (2011), se pare ca lucrurile se misca totusi greu.
Alba ca Zapada si Razboinicul Vinator/Snow White and the Huntsman, de Rupert Sanders. Cu: Kristen Stewart, Charlize Theron, Chris Hemsworth
Oglinda, oglinjoara/Mirror, Mirror, de Tarsem Singh. Cu: Lily Collins, Julia Roberts, Armie Hammer, Nathan Lane