La urma urmei, spun adeptii acestei teorii, acum 150 de ani, cind matematicianul-reverend Charles Dodgson (alias Lewis Carroll) a scris cartea, in Anglia era inca legal sa fumezi opiu….
Iar dovezile sint in fata noastra, in paginile cartii: motanul Cheshire dispare pina ramine doar rinjetul din el; Alice bea potiuni si maninca bucati de ciuperca pentru a-si schimba dimensiunile; Omida fumeaza dintr-o narghilea elaborata…
“Dovezi” circumstantiale ce au facut pe multi sa insiste in aceasta directie: in 1967 Jefferson Airplane scria un celebru imn psihedelic numit White Rabbit; in Matrix, Neo trebuie sa urmeze Iepurele Alb alegind intre doua pilule, albastra sau rosie…
“Expertii sint in general sceptici cind vine vorba despre Carroll ca un consumator ocazional de opiu sau laudanum si cred ca aceste posibile aluzii la droguri au legatura mai mult cu oamenii care le formuleaza decit cu celebrul autor”, scrie Sophie Robehmed.
“Ideea ca aspectele suprarealiste al textului sint consecinta unor vise provocate de drog rezoneaza mai mult cu alta cultura, probabil cea a anilor ‘60, ‘70, ‘80, cind LSD-ul era foarte popular, si poate si cu cea a zilelor noastre, cind sint la moda drogurile recreationale”, spune Dr. Heather Worthington, specialist in literatura pentru copii de la Universitatea Cardiff, in vreme ce unul dintre ilustratorii contemporani ai cartii lui Carroll crede ca “oamenii tind sa interpreteze logic o carte, asa cum fac cu visele, pentru ca doresc ca aceasta sa aiba un inteles”.
Numai ca Alice in Tara Minunilor nu trebuie citita ca o “carte logica”.