Cum nu sint nici Johnny Rotten, nici vreun ziarist de cancan, ma declar de acord cu John Lydon (cel care isi asuma porecla Rotten in tinerete si inca o mai poarta acum, cind sustine vreun concert cu Sex Pistols, numai ca sa-si ingrase conturile) ca vine o vreme cind a face muzica de placere este o chestie valabila si pentru punkeri (cei care mai traiesc), nu doar pentru rockeri pocaiti precum Eric Clapton. Paul Weller, Billy Idol, Simply Red si altii, mai putin notorii, din gasca nebuna ce-a bintuit sfirsitul anilor ’70 in batrina si murdara Anglie mai scot albume solo de amorul artei. John Lydon a avut ambitia proiectului numit Public Image Limited. Functioneaza. Vreo noua LP-uri/CD-uri originale, compilatii, concerte bine primite mai cu seama de fanii japonezi, carora John le facea pe plac in stilul sau gentil-ireverentios, obstinatia unei expresii muzicale proprii intr-o perioada cind a cinta ce vrei risca sa te duca la periferie, in cluburi mizerabile… Ce sa adaug la portretul unui artist care nu si-a gasit linistea nici la 56 de ani? Ca poarta ochelari, nu e prea vulgar in public, isi scoate camasa din pantalonii ce atirna pe el ca pe gard, isi sufla nasul, dar nu scuipa lichidul cu care si-a clatit beregata? Ca n-are nici o ezitare sa spuna direct ce crede, fara sa-i pese ca asta il face incorect politic? Banalitati, fara discutie!
Ascult de citeva zile, in continuu, cele 12 compozitii de pe noul disc, atribuite in totalitate grupului PiL, adica: Lu Edmonds, chitara; Scott Firth, bas; Bruce Smith, tobe; si John Lydon, voce, autor al versurilor cu tenta de inventar anxios si cathartic, amarui si cerebral (de exemplu, Terra-Gate sau Human). Atributele sint egal valabile pentru fiecare piesa. Partituri de bas hipnotice, riffuri de chitara intense, dramatice si rafinate, ritm de tobe acerb, ostil si cald, ca o disputa cu politia comunitara, unde vecinii se gasesc intimplator de partea opusa a baricadei. Stilul lui Lydon de a cinta, extrem de personal, se evidentiaza lejer, mai cu seama in piesa Out of the Woods, un recital sacadat ca un exercitiu vocal de inspiratie hip-hop-rap. Urmariti cu ceva mai multa atentie linia melodica, lasati ginul cu lamiie sa va ajunga, precum burghiul, in arterele picioarelor, ridicati-va sezutul de pe fotoliul unde ascultati de obicei muzica si incercati sa dansati aceasta piesa. O sa vedeti ca se intimpla ceva uimitor: dansul capata FORMA unui animal cu coarne si coama de taur, picioare de lacusta si trup de vierme obez, scapat in iarba, linga un lac…
E desenul pus de Lydon pe coperta discului.