Gimpel, nascut in 1911 la Lviv/Lvov, provenea dintr-una din familiile intelectuale de origine evreiasca ale Galitiei, provincie legata strins inainte de Primul Razboi Mondial de lumea culturala a imperiului habsburg si, evident, de Viena. Bunicul sau a fost fondatorul Teatrului evreiesc polonez, iar tatal, un clarinetist ce a cintat o vreme sub bagheta lui Gustav Mahler si apoi ca violonist in orchestra orasului Lvov, in care micul Bronislaw aparea ca solist la virsta de opt ani. Fratele lui Bronislaw, Jakob, a devenit un eminent pianist cu faima internationala. Gimpel a fost elevul, la Viena, la inceputul anilor 1920, al unui eminent pedagog si violonist austriac, Robert Pollak (ce avea sa se stabileasca ulterior la San Francisco si sa creasca un alt elev de faima, Isaac Stern).
Copilul minune Gimpel isi incepea cariera internationala invitat in Italia, in 1926, sa cinte in fata regelui Victor Emanuel al III-lea si a Papei Pius al XI-lea – la fel ca un alt compatriot al sau de renume international, pianistul Mieczyslaw Horszowski – si, cu acel prilej, i se oferea onoarea de a cinta pe celebra vioara a lui Paganini, Guarneri del Gesu, pastrata cu sfintenie la Genova. Elev pentru un an al unui alt mare pedagog al timpului, Carl Flesch, acesta ii recomanda, pentru a-l disciplina, sa acumuleze experienta ca membru al unor orchestre simfonice. In 1928, la numai 17 ani, avea sa fie sef de pupitru la vioara a doua in Orchestra Radio intemeiata de dirijorul Hermann Scherchen la Königsberg, iar apoi sa devina concertmaistru in Orchestra simfonica suedeza, la Göteborg. Ascensiunea nazismului, care a restrins brutal posibilitatile de expresie ale instrumentistilor de origine evreiasca, il facea sa emigreze in Statele Unite, in 1937, unde dirijorul Otto Klemperer il angaja ca prim violonist al Orchestrei Filarmonicii din Los Angeles.
Solist al mai multor concerte ale Filarmonicii sub bagheta lui Klemperer, Gimpel, asemenea altor muzicieni emigrati din Europa, intelegea sa se angajeze si sa participe la efortul de razboi antinazist american. Intrat in armata in 1942, timp de trei ani a cintat pentru militari in serviciile culturale ale acesteia, intre altele, si ca membru al cvartetului de coarde al Fortelor Aeriene americane.
Demobilizat la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, violonistul devenit intre timp cetatean american isi relua cariera de solist, la inceput la New York si, la scurta vreme, din nou in Europa. In deceniile postbelice, avea sa faca o cariera stralucitoare de concert in Germania, ca solist al Orchestrei RIAS, creata de americani la Berlin. Discurile publicate luna aceasta de compania Audite o atesta cu prisosinta prin remarcabilele inregistrari ale concertelor de vioara de Sibelius, Szymanowski si Wieniawski si ale unor sonate de Schubert, Mendelssohn, Schumann, Janacek, Tartini si Rathaus.
O prietenie l-a legat, inca dinainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, de pianistul Wladyslaw Szpilman, supravietuitor de renume al ghetoului din Varsovia, devenit din 1945 director al compartimentului muzical al Radiodifuziunii poloneze. Cei doi se reintilneau in 1962, in plin Razboi Rece, cind, asa cum relateaza nepotul sau, Peter Gimpel, violonistul american a acceptat sa cinte cu prietenul sau la pian, la o seara privata de muzica de camera, la Varsovia. Prezent la intilnire, directorul Agentiei Poloneze de Concerte, Szymon Zakrzewski, a propus atunci formarea unui cvintet. In conditiile unei timide relaxari politice la Varsovia, ideea a fost acceptata de oficialitatile poloneze, iar Departamentul de Stat american a aprobat-o, autorizindu-l pe Bronislaw Gimpel sa devina membru al formatiei ce avea sa se intituleze Cvintetul din Varsovia, avindu-i ca membri, alaturi de violonist, pe T. Wronski, S. Kamasa si A. Ciechanski, iar ulterior, A. Orkisz. Un set de cinci discuri din arhiva radioului polonez, dificil de procurat astazi, ilustreaza acea epoca.
Pedagog de succes, la Karlsruhe, Connecticut si Manchester, Gimpel avea sa se mai implice in activitati culturale, cu o tenta politica, astazi uitate, in 1978, ocupindu-se la Caracas de constituirea a trei orchestre simfonice ale tinerilor venezueleni. Un an mai tirziu, la virsta de doar 68 de ani, Bronislaw Gimpel parasea aceasta lume, regretat de elevii sai ce il adorau, de toti cei ce i-au apreciat, dupa expresia lui Peter Gimpel, intr-un articol omagial la centenarul nasterii unchiului sau, „sunetul frumos si timbrul caleidoscopic usor de distins al intonatiei sale, calitatile intelectuale superioare de muzician, sensul poetic si dramatic innascut al expresiei sale muzicale“.
Pe scurt, nu pot decit sa va recomand sa ii cunoasteti maiestria ascultind setul de discuri Audite…
* Bronislaw Gimpel, Martin Krause, Fritz Lehmann, Arthur Rother, Alfred Gohlke, Violin Concertos & Sonatas. Berlin, 1954-1957. 3 CDs (Audite 21.418)