» Foto 1
“Am mers din casa in casa pina am gasit-o pe cea buna: o casa mare de ferma in afara satului, 11 camere, doua verande, doua bai, oarecum primitiva, dar excelent situata. Am inchiriat-o pentru vara”, povestea Alma. Familia Trenker, proprietara fermei atunci ca si azi, inchiria pe timpul verii cele doua etaje superioare, la primul aflindu-se un hol spatios, utilizat ca sala de mese, si o veranda cu o vedere spre satul Toblach, iar la cel de-al doilea, trei dormitoare si o camera mare, promisa Almei pentru a fi amenajata drept atelier de pictura sau sculptura.
» Foto 2
“Am trimis dupa doua piane mari si o pianina ce a fost instalata in mica lui coliba din gradina: studioul lui sau casuta (Häuschen) de lemn”. Constructia micii case de lucru avea sa fie comandata de Mahler la Viena. Aveau sa duca o viata linistita, scria Alma, intrerupta doar de diverse vizite. In 1908, printre vizitatori aveau sa se afle pianistul Ossip Gabrilowitsch, cu care Alma avea o idila, Julius Korngold cu familia, dirijorii Oskar Fried si Gustav Becher etc. Suficient pentru a-l face pe Mahler sa vorbeasca despre o viata “hectica” si “nervozitate generala”.
» Foto 3
Mahler, relata ulterior Alma, isi calma starea proasta lucrind tot timpul la “Cintecul pamintului” si, “poate, la schitele Simfoniei a 9-a”. “Lucrez din greu – ii scria Mahler lui Bruno Walter –, fapt din care poti intelege ca m-am «aclimatizat» mai mult sau mai putin; nu stiu inca ce nume va purta intregul, dar mi s-a oferit un timp minunat si cred ca este lucrarea cea mai personala pe care am compus-o vreodata.” O “simfonie a cintecelor”…
» Foto 4
Adevarata Simfonie a 9-a avea sa o compuna in vara urmatoare, la Toblach, de unde ii raspundea cu umor dirijorului Oskar Fried, care ii ceruse sprijin financiar pentru premiera celei de-a 7-a simfonii: “Dragul meu prieten, nu-ti pot indeplini dorinta pentru moment din doua motive. 1. Sint complet lipsit de orice bani cash vara aceasta (ceea ce i se intimpla pina si unui unchi din America); si 2. Mi-ar fi cu adevarat rusine sa trebuiasca sa platesc pentru propriile compozitii…”.
» Foto 5
Un an mai tirziu, cel din urma la Toblach, in 1910, sederea familiei Mahler avea sa fie marcata decisiv de gestul necugetat al amantului Almei, arhitectul Walter Gropius. Acesta trimitea pe numele compozitorului, in locul uzualei adrese de post-restant folosite de cei doi, o scrisoare adresata in fapt Almei si in care afirma ca nu poate trai fara ea. Socul legaturii celor doi, dezvaluita de epistola, si suferinta prilejuita compozitorului aveau sa o trezeasca din reverie pe Alma, care ii raspundea lui Gropius: “De partea mea, traiesc ceva ce nu mi-as fi imaginat niciodata a fi posibil. Asta pentru a-ti spune ca iubirea lui Gsustavt este intr-atit de mare, ca sederea mea cu el – in ciuda a tot ce s-a petrecut – inseamna pentru el viata, iar plecarea mea, moarte”. Intre viata si moarte, in acel august tragic si tensionat, Mahler aducea aproape de finalizare primele trei miscari ale Simfoniei a 10-a, cea din urma…