Dar nici ele, reactiile, nu au alt chip decit al lumii ce le declanseaza. Rare sint cazurile in care sa mai evaluez seriozitatea, vulgaritatea, partizanatele, echidistanta, frustrarile, satisfactiile ori dezamagirile celor ce scriu, vorbesc si mai ales comenteaza pe internet intimplarile din bilciul nostru pseudo-democratic din ultimele citeva luni.
Stiu: o asemenea atitudine e o dovada de dezabuzare sau, mai rau, de indiferenta fata de destinul tarisoarei. Dar daca tarisoara nu a fost in stare sa scoata in fata decit exemplare precum cele care populeaza astazi partidele politice, parlamentul, administratia locala, guvernul, atunci ea, laolalta cu cetatenii ei, isi merita soarta. Asa, democratic: cei putini trag ponoasele in urma alegerii celor multi si ne tirim cu totii mai departe, niciodata multumiti, niciodata curajosi si niciodata dispusi sa renuntam la micile calcule personale. Dar nu pot invinovati pe nimeni: asa am fost educati.
Cei mai puternici dintre romani, de la absolventi straluciti de facultate pina la “capsunari” decisi sa isi decida singuri soarta, chiar daca asta insemna sa traga din greu, au plecat din tara. Cei mai idealisti dintre romani, nu multi, dar nici atit de putini incit sa nu conteze, se chinuie in continuare sa schimbe ceva in bine, dar nici vorba sa reuseasca. Cei mai descurcareti dintre romani isi vad de micile si marile lor invirteli si ii privesc cu dispret si pe primii, si pe ultimii. Cei mai chibiti dintre romani, urmasii bagatorilor de seama din economia socialista, fac ceea ce stiu mai bine: chibiteaza. Comenteaza. Uneori cu destul umor – daca s-ar organiza un campionat mondial de bascalie, am cistiga titlul mai des decit la campionatul mondial de oina. Si mai exista cei ce reprezinta, poate, categoria cea mai numeroasa de populatie, pe care, daca nu as respecta fiinta umana, i-as numi oi placide – dar ei nu se vad, nu se aud, iar daca voteaza, o fac cu turma, asa ca ii punem la rest.
Comentatorii se vad insa bine. Comentatorii politici, vreau sa spun. Unii dintre ei scriu mai regulat si mai mult pe site-urile ziarelor decit angajatii respectivelor ziare. Iar isteria care a cuprins tara in aceasta vara a facut ca totul sa devina politica. Pentru ei aproape tot din ce se intimpla pe lume sau chiar in univers copiaza, la o scara mai mare, ceea ce se intimpla in ombilicul cosmic numit Romania sau are legatura cu aceasta mare putere planetara.
Iata, intr-un ziar apare un text despre descoperirea unui sistem planetar indepartat care are conditiile propice pentru aparitia vietii. Si ce comenteaza un cetatean roman? “Pe planetele respective s-au detectat urme de democratie si de economie de piata!!! De asemeni, locuitorii planetelor respective au boicotat referendumul!!!” Altundeva se publica un articol despre investigatiile robotului Curiosity pe Marte. Dupa un set de comentarii aplicate, apare si chibitul: “Poate o gaseste si pe Elodia acolo”. Pentru altul o pata dintr-o poza facuta de robot este un concetatean pe care “putem sa-l taiem de pe listele de votare, pentru ca s-a mutat pe Marte”. Si tot intr-un articol despre Marte, in care se emite ideea ca acolo ar putea exista forme de viata, altcineva propune: “Noi, romanii, neam darnic, le vom oferi cadou, ca un simbol pasnic de prietenie, pe crinA si pe Copy Ponta”. Si tot asa. Nimic nu se intimpla in Univers fara sa fie asociat cu romanii. E si asta o forma de fantasma compensatorie, mascata in bascalie grosiera, cu atit mai acuta cu cit realitatea devine mai frustranta.
Banuiesc ca ne mai asteapta ani multi de comentarii de pe margine. Fiindca e clar ca e unul din putinele lucruri la care ne pricepem.