Bill locuieste in New York, Lawrence in San Francisco si sint convinsa ca ar putea sa stea vreo ora la o cafea fara sa sara unul la gitul celuilalt (Bill e atit de blajin, incit n-ar fi in stare sa sara la gitul nimanui. Despre Lawrence nu stiu ce sa zic). Probabil a contat si dimineata de luni in care m-am intors cu trenul de la Iasi la Bucuresti, pe o ceata grasuta de octombrie, si am vazut documentarul Bill Cunningham New York in timp ce tot vagonul motaia cuminte si visa la ale lui.
Chiar daca are deja 83 de ani, Bill umbla pe bicicleta de dimineata pina seara prin New York si fotografiaza oamenii care sint imbracati altfel, care sar in ochi, care sint eleganti, stingaci, colorati, vii. Cel mai mult ii plac zilele cu ploaie si ninsoare, cind lumea renunta la fetele afectate si calca prin baltoace suflecindu-si poalele pelerinei. Primeste zilnic zeci de invitatii la cele mai hype evenimente mondene din oras si le alege numai pe cele care i se par cu adevarat importante. Se strecoara cu haina lui albastra, cumparata dintr-un bazar francez, printre corpuri perfect imbracate, printre pahare de sampanie si platouri cu languste si nu se atinge de nimic, prefera sa manince inainte la redactie (nu mare lucru, ceva de la chinezii de jos).
La Paris, cind i s-a decernat Ordinul Officier des Arts et des Lettres, a venit cu aceeasi haina albastra si toata seara a fotografiat invitatii la propria ceremonie. Traieste intr-o debara fara bucatarie si baie de la Carnegie Hall, iar patul e sprijinit pe cutii cu fotografii. A consemnat decenii intregi de istorie a modei, le-a aratat designerilor ca moda vine din strada, ca originalitatea e o pasare rara (de altfel, Bill a fost o vreme palarier: la el in atelier veneau Marilyn si Ginger Rogers ca sa-si cumpere niste palarii fabuloase in forma de pasare), ca poti sa ramii cel mai simplu si mai adorabil dintre toti oamenii din univers, desi iti face curte o lume intreaga.
Singura problema e ca Bill n-a iubit pe nimeni niciodata, nici macar nu i-a trecut prin cap sa se gindeasca la iubire, a fost prea ocupat cu fotografiile. De asta, data viitoare cind o sa merg la New York, o sa-l imbratisez cum se cuvine, intr-o rochie lunga turcoaz cu cizme verzi inalte si-o geaca de piele portocalie.