Tot MLR Iasi organiza (?) un alt eveniment care, nu e nici o figura de stil, se desfasura cu coliva pe masa: Concursul de Poezie “Ronald Gasparic”. Era un efort al parintilor acestuia de a pastra vie memoria fiului lor, poet, ucis la 21 de ani. Destul de greu de “judecat” un astfel de eveniment, ca si in cazul celui dedicat lui Grigore Vieru. E despre literatura chiar, e despre “fibra nationala”, e despre cistigul de “imagine” pe seama unui autor trecut de curind in nefiinta?
Cit despre tenta “internationala” pe care organizatorii doresc sa o imprime doar prin cooptarea invitatilor din Chisinau sau Cernauti, si aici ar merita o minima revizuire: un festival de “proximitate” identitara si geografica nu e totuna cu o deschidere reala spre literaturile altor culturi. Tot in “matca” ta te invirti.
Subiectul e delicat, insa kitsch-ul pur in care se scalda Festivalul “Grigore Vieru” nu are cum sa nu iti sara in ochi. N-as vrea sa par lipsit de suflet, desi sigur multi ma vor acuza de asta dupa lectura acestui text. In contextul in care vorbim de saptamini bune despre “restauratia” pe care domnul Marga vrea sa o produca la ICR prin armele atit de dragi ale Uniunii Scriitorilor, reprezentata bine la virful institutiei de domnul Garbea, ne putem intreba, pe drept cuvint, daca nu cumva astfel de parastase vor deveni etalonul, iar nu Festivalul International de Literatura Bucuresti, ai carui invitati internationali, printre altii, vor fi anul acesta Jonathan Coe si Will Self.
A fost de tot hazul faptul ca Festivalul “Grigore Vieru” a fost cit pe ce sa devina unul de spiritism, caci MLR-ul a continuat si in acest an sa il aseze in lista invitatilor pe Adrian Paunescu. Se intelege de ce, totusi, bardul nu a mai ajuns. Directorul interimar al institutiei a precizat ca a fost o eroare (materiala, sic!) de tip copy-paste din programul din alti ani. Cert este ca in Comisia de Cultura a CJ asa a ajuns cererea de finantare, in stadiul de “plagiat”, semn ca pregatirea Festivalului a presupus multe ore de truda si atentie la detalii.
A ajuns, in schimb, Paul Surugiu, supranumit Fuego, artistul care a frint atitea inimi de “maicute” in ultimii ani, care a cintat pe o scena, la mall, melodii pe versuri de Grigore Vieru.
La lansarea oficiala, de la Primarie, fete in costum popular regulamentar. Plus acelasi discurs plingacios despre “fratii nostri de peste Prut”, discurs care, s-a spus in atitea rinduri, ne plaseaza, macar din punct de vedere cultural, la o periferie.
Ca totul sa fie perfect, un alt bard, de asta data de la Palatul Roznovanu (l-am numit aici pe primarul Iasului, Gheorghe Nichita), adreseaza invitatilor urmatoarele vorbe: “In aceste zile de octombrie, ne adunam din nou pentru a fi partasi la inflorirea poeziei si a limbii romanesti, revenind in continua celebrare a «Poetului care imprimavareaza toamna», asa cum il descria Nichita Stanescu pe Grigore Vieru. A venit din nou timpul sa ne reprimim poetul, sa-i uram «bine ai venit» in sufletul nostru, sa ne lasam alinati de versurile sale”.
Nimeni nu e primar destul daca nu e si “oleaca” de poet.