De pilda, Proust si Kafka. Un anume domn Gerard Bertrand, artist din Angers,
a pus la cale (si pe net, http://www.gerard-bertrand.net) doua
albume de fotografii fabuloase in care (scuzati fraza interminabila, dar si
Marcel facea asa): Zola imortalizeaza intilnirea de neuitat dintre Dreyfus si
Proust (ca sa simplificam, Proust e P. si Kafka e K.), P. sta la masa alaturi de
ceilalti membri ai Clubului Descoperitorilor, adica Freud, Duchamp, Einstein si
Joyce, poza lui K. e lipita pe fiecare birou din compania Tati Assicurazioni, in
semn de vesnica pretuire, M. isi vinde Swann-ul la iarmarocul din Illiers,
cocotat deasupra unei armate de palarii barbatesti, K. asista la nasterea artei
abstracte sub forma unui pestan de poveste care ii pozeaza lui Kandinsky, P.
adult sta in bratele mamei sale, sub privirile dezaprobatoare ale tatalui si
fratelui si, in fine, K. se intilneste cu P., unul asteapta tramvaiul de Balbec,
celalalt tramvaiul de Praga.
Nebuniile astea de fantografii (care nu-s poze cu fantome, ci fantome de
poze) trebuie cercetate cu lupa, pentru ca peste tot apar detalii foarte bine
gindite (ce scrie pe ziduri, ce personaje celebre se-ascund in tablouri sau in
saloane etc.), pentru ca mustatile lui Marcel (care, sa n-o uitam, a iubit-o
totusi pe Albertina) sint cea mai frumoasa podoaba de dandy pe care am vazut-o
vreodata.