Plecasera din Hyderabad de mult, Urooj deschisese citeva curatatorii in Chicago, era un om bun, dar, ca fiecare om bun, le avea si el pe ale lui. Promisese ca se lasa de pariuri dupa ce face un pelerinaj in Arabia Saudita. Doar ca n-a mai apucat. Intr-o zi de vara din 2012, a intrat intr-un magazin ca sa-si cumpere o periuta de dinti (sau poate o crema de pantofi, sau niste sireturi, sau super glue, cine stie), si a iesit cu doua lozuri. Unul din ele era cistigator. Foarte cistigator: un milion de dolari, din care ii mai ramineau, dupa ce scadeai impozitele si taxele, vreo 400 si ceva de mii de dolari. O parte voia s-o investeasca in lantul de curatatorii, alta parte voia s-o doneze spitalului de copii din Chicago. Pe Internet apare o singura poza cu el, multiplicata de sute de ori: Urooj fericit ca un peste de apa dulce, cu camasa neagra si vesta in carouri, tinind in mina dreapta lozul cistigator. Cecul cu banii a fost eliberat pe 19 iulie, cu o zi inainte ca Urooj sa moara.
La inceput, nimeni n-a banuit nimic, banii urmau sa fie impartiti intre sotia lui si fiica din prima casatorie. Doar ca niste rude (probabil fratele si sora lui Urooj) au cerut investigarea cauzelor mortii si au descoperit ca Urooj fusese otravit cu cianura (“Otravirea cu cianura e ceva foarte neobisnuit. Din cele 4.500 de autopsii pe care le-am facut pina acum, am avut doar unul sau doua astfel de cazuri”, a declarat Stephen Cina, medic in Cook County).
Ma simt oarecum vinovata. Vara trecuta, am scris in Enticlopedie o reteta de oua-ochiuri cu cianura de potasiu pentru doua persoane. Ma tem ca ucigasul a citit “Suplimentul”, a zis “Vai, ce idee buna!”, dupa care l-a otravit pe Urooj. Stimata redactie, ce sa fac? Sa ma predau?