Dar o face concentrindu-se pe personajul unui tata din Oradea (Dan Chiorean) care se sacrifica zi de zi pentru fiul sau dependent (Alin State). Fura, vinde, mai si munceste, e intr-o goana continua – asa il si urmareste montajul alert care leaga strins cadre foarte scurte, taiate brutal („nu cadrele interminabile din filmele romanesti“, spune fiul, neconvingator, la un moment dat). Marian Crisan a explorat cu fiecare scurtmetraj al sau modalitati inedite de a spune o poveste (cu unul dintre ele, Megatron, a luat Palme d’Or-ul in 2008), si la fel face si in lungmetraj. Fata de ritmul molcom, ardelenesc si umorul fin care asezonau prietenia dintre roman si turcul fugar din Morgen, el si-a ascutit acum instrumentele, acordindu-le la istoria coltoasa a unui tata care e martor si ajutor al distrugerii fiului. Crisan e tentat sa recreeze senzatia timpului comparat tot de fiu cu pasta de dinti care, odata scoasa din tub, nu mai poate fi bagata inapoi – de aici forma haotica a filmului, dar nu reuseste sa sustina ritmul pina la catharsisul final sau sa creioneze personajele si sa le puna intr-o relatie. Exista uneori un clivaj intre figura imobila, interesanta a lui Dan Chiorean (à la Buster Keaton) si gesturile pe care acesta le executa – de pilda, cind se descarca energetic intr-un solo de baterie, pentru ca, in lipsa unui fundal psihologic constant, personajele nu pot parcurge un traseu ascendent sau descendent. Alin State are un moment foarte bun cind se apropie de sevraj (tatal incearca totusi sa-i mentina o anume ritmicitate a dozelor), dar in alte momente furia lui, asa irationala cum e, pare fortata. Nu e vina lui, poate ca regizorului – desi documentat – i-au lipsit nu doar un scenariu consistent, ci si cheia povestii. Comparat inevitabil cu Pozitia copilului, mai ales ca ambele filme sint construite pe un parinte a carui lume graviteaza in jurul copilului, Rocker da si mai mult impresia unei incercari nereusite de a surprinde un fapt de viata si un adevar psihologic. Filmul are insa un mare atu la spectatorii tineri care asculta muzica in genul celei pe care o face trupa fiului (numele acesteia, Iguanele, dadea initial si titlul filmului), care se imbraca la fel ca eroii, vorbesc la fel sau au mai mult sau mai putin contact cu problemele cu care acestia se confrunta. Insa tocmai din cauza subiectului, comisia de rating de la Centrul National al Cinematografiei a interzis filmul spectatorilor sub 18 ani.
Iesirea la lumina
Zborul/Flight e un reusit thriller psihologic cu putina actiune la inceput, cind pilotul de linie interpretat impecabil de Denzel Washington reuseste sa salveze cu pagube minime avionul intrat in picaj din pricina unei defectiuni tehnice (scena e ireprosabila, desi neverosimila). Tot ce urmeaza are alt soi de suspans pentru ca se dovedeste ca eroul care a salvat nu stiu cite vieti executind o manevra pe care putini ar fi reusit-o era sub influenta alcoolului si a drogurilor. Chiar daca e greu de acceptat ideea ca poti zbura bine drogat si alcoolizat fiind, si chiar daca povestea e putina, filmul e consistent deoarece e „bine aspectat“ dpdv psihologic. De fapt, toata constructia dramaturgica e menita sa duca in punctul in care pilotul trebuie sa accepte ideea ca e alcoolic. Faptul ca e pilot nu e intimplator, pentru ca aviatia le da barbatilor aceasta aura de putere si de invincibilitate – iar Denzel Washington reuseste cu multa discretie sa dea personajului forta si slabiciune in aceeasi concentratie. Putin fortata, idila cu dependenta de droguri interpretata de Kelly Reilly se retrage in fundal exact cind trebuie pentru a-l lasa pe erou sa scoata singur nasul la lumina. Denzel Washington face un rol de Oscar, ghinionul lui ca Daniel Day-Lewis a facut un film in acelasi timp.
Rocker. Regia: Marian Crisan. Cu: Dan Chiorean, Alin State, Crina Semciuc
Zborul/Flight. Regia: Robert Zemeckis. Cu: Denzel Washington, Kelly Reilly, Don Cheadle