„Ceea ce, teoretic, ar face din tine un Traistariu”, zic. Cornel nu pare prea incintat de idee. Spune ca nu se supara daca nu ia premiu, nu prea cred, dar in fine. Am venit cu acelasi avion si in masina oficiala care ne-a adus in oras (si care, de fapt, il astepta pe el) ne bagam in seama cu reprezentanta EFA si cu soferul polonez. „Young Romanians don’t give a shit about Revolution!”, spune Porumboiu pentru ca vorbim despre cum se raporteaza tinerii polonezi la Solidaritate si la miscarile sociale care le-au oferit pe tava libertatea de a se fitii prin Europa.
Varsovia – oras facut frumos intre razboaie, distrus in ’44 in proportie de 85%, refacut dupa aceea cit s-a putut pina s-a intrat cu blocurile sovietice, oras cu oameni care-l merita si care au luptat pentru fiecare casa in timpul eroicei insurectii de 60 de zile din ’44 – arata acum, in centru, ca in filmele SF. „Ca in Al cincilea element”, remarca si nemtoaica obisnuita cu Potsdamer-ul din Berlin. Locuim toti la gramada in Sofitel Victoria, hotel de 200 de euro camera, in lux si huzur. Academia Europeana de Film plateste. Nu din cotizatiile membrilor, caci are tot felul de sponsori bine situati.
Premiile sint oricum si oriunde discutabile
Prima editie a premiilor a avut loc in 1988, la anul, la a 20-a editie, ceremonia va avea loc tot la Berlin. Wim Wenders conduce academia. Wenders, care anul trecut a facut pe bucatarul-sef in cadrul unei ceremonii de un gust indoielnic, a trecut acum mai in umbra. EFA (Porumboiu ii spune UEFA) lupta pentru filmul european, normal, iar reputatia premiilor sale este aceea ca sint acordate unor filme nu atit comerciale, cit serioase. Nu stiu ce sa zic, premiile sint oricum si oriunde discutabile, iar faptul ca 4.000, sa zic, de membri voteaza un anume film mie mi se pare nesemnificativ. Anul trecut mi s-ar fi parut normal ca Moartea domnului Lazarescu sa ia un premiu, anul asta mi-am zis caVolver poate lua un premiu la alte categorii, ca sa ia si Porumboiu unul. Nu vazusem filmul care a cistigat pina la urma premiul pentru cel mai bun scenariu, Dar Leben der Anderen/ The Lives of Others de Florian Henckel von Donnersmarck, stiam doar ca era vorba in el despre un agent STASI. Se vede insa ca povestea i-a impresionat pe membrii EFA, care au apucat sa-l si vada si care l-au premiat si pe actorul Ulrich Muhe, dar care mai ales au votat filmul drept cel mai bun film al anului.
Altfel, taica Almodovar a cam luat restul – premiile pentru regizor, actrita (o Penelope Cruz – foto – emotionata aproape sa se impiedice pe scari, ca doar s-a intors in Europa si a schimbat pronuntia prenumelui), director de imagine (Jose Luis Alcaine, ex-aequo cu omologul sau de la The Wind That Shakes the Barley de Ken Loach), compozitor (Alberto Iglesias), precum si premiul publicului, The People’s Choice Award. Deci premiile s-au cam impartit intre doua filme.
15 trofee
Eu m-am bucurat ca Before Dawn de Balint Kenyeres, pe care il stiam de anul trecut de la Anonimul si care mi-a placut foarte mult, a fost desemnat cel mai bun scurtmetraj al anului. Si ca atmosfera inevitabila de nunta, cu interminabilele mese albe, a fost adusa la acelasi numitor comun cind producatorul britanic Jeremy Thomas (premiat de Screen International pentru activitatea sa in cinema) a spus ca nu e viata mai buna decit aia in care faci filme. Ceremonia a fost totusi pentru 4 minute ca Eurovisionul, cind o solista cu aere egiptene, un fel de Nicoleta Luciu poloneza, a produs un moment muzical ridicol si a mai avut un moment care putea fi dramatic pentru orchestra, cind o bucata de tabla din decor s-a pravalit peste „dinsa”. In rest, Roman Polanski a luat Premiul pentru intreaga activitate, Les amants reguliers de Philippe Garrel, Premiul FIPRESCI, Die grosse Stille de Philip Groning (film facut in 20 de ani), cel pentru documentar, iar Pierre Bell si Stephane Rozenbaum, art directors la The Science of Sleep de Michel Gondry, Premiul pentru contributie artistica.
In total, s-au dat 15 premii. Premiul lui Cornel a fost ca a calcat pe acelasi covor rosu cu Pedro, Penelope, Ken, Roman, Sophie, Andrzej, Julie. Premiul meu, daca m-ar intreba si pe mine cineva, a fost ca am revazut Varsovia.