„Simple intoxicari, simple falsuri“ – astfel rezuma presedintele ICR, Andrei Marga, tot valul de proteste stirnit inaintea acestui mare eveniment. Despre grobianismul „comunicatelor de presa“ emise de la amvonul ICR, despre desconsiderarea totala a constructiei realizate de vechea conducere, despre incapacitatea de a propune programe coerente domnul Marga se fereste sa spuna prea multe. Stim deja ca domnia sa e foarte ocupat sa „sincronizeze“, „modernizeze“, sa „puna in acord“. Iar cine nu vrea sa inteleaga asta este incult, personaj de carton, intelectual basist, rauvoitor, neinformat.
Cert este ca pina si cei mai vehementi contestatari ai vechii conduceri s-au trezit din amorteala. De data aceasta nu mai e vorba despre vreun rezon politic la mijloc. Ci despre stupefactia in fata unor caldari de laturi pe care Andrei Marga le varsa zi de zi fata de unii dintre cei mai apreciati artisti contemporani romani. Tot mai multi dintre acestia declara ca nu vor sa isi mai lege numele de actualul ICR sau recurg la gesturi extreme precum absenta de la Salon du Livre, acolo unde nu au fost invitati de domnii Marga sau Garbea, ci de organizatorii francezi, care au facut o selectie de autori urmind toate regulile unei piete editoriale occidentale. Francezii nu fac greseala, asemenea domnului Marga, sa imparta scriitorii in cete – basisti sau nebasisti. De altfel, multi dintre cei scirbiti de Marga au fost contestatari publici ai vechiului Guvern si inca actualului presedinte al tarii.
O figura aparte in tot acest peisaj a facut-o domnul Ponta, care, din motive strategice, a boicotat si el Salon du Livre, desemnindu-l pe ministrul Culturii sa participe din partea Guvernului Romaniei. Domnul Ponta, care recunoaste ca inca isi mai linge ranile in urma fierbintii veri politice trecute, a ratat astfel ocazia unei poze cu presedintele Hollande, socialist pursinge, aflat intr-o pozitie unica de putere in Europa. Ca nu si-o fi asumat riscul ca artistii protestatari sa-l „omeneasca“ direct in fata lui Hollande cu niste pancarte care sa reaminteasca faptul ca e un plagiator, ca e la rindu-i oripilat de Marga, nu stim exact. Putem intui totusi ce parere are premierul despre actualul sef al ICR, de care s-a descotorosit de urgenta din Guvern, dupa „figura“ cu totul aparte facuta din postura de ministru de Externe. Da, nota bene, un protest al scriitorilor romani a ajuns sa fie subiect de dezbatere in Guvern.
Revenind la personajul din fruntea ICR si la rafuielile sale cu artistii, acesta pare sa fi facut o adevarata criza de nervi cind a citit in „Observator cultural“ ca un alt „neica nimeni“ isi permite sa-i conteste meritele de „sincronizator“, „modernizator“ si „punator in acord“. Este vorba, desigur, despre scriitorul Filip Florian. Nefacind parte dintre intimii lui, i-a „zis-o bine“: „Filip Florian bate cimpii, refuzind vizibil sa se informeze asupra a ceea ce ia in discutie. Nu ne-a intilnit vreodata. Sub pretentia goala a omului de litere el probeaza incultura. Pina si simplul bun-simt ar trebui sa-l oblige pe un om sa se informeze minimal daca vrea sa trateze o problema. Se vede bine ca nu este cazul unor personaje vizibil de carton cum este Filip Florian“. Iar tatele culturale Rares Bogdan sau Sorin Rosca Stanescu s-au cutremurat, probabil, inca o data, de placere: ce bine le-o mai zice dom’ profesor!
Doar atacul lansat asupra sotilor Perjovschi a mai stirnit atita indignare in online si offline. Carevasazica, domnul Marga si-a facut o tinta si din unul dintre cei mai apreciati si cititi autori romani contemporani. Doar alaturind Filip Florian si „de carton“ stirnesti un hohot de ris instantaneu. Sa atribui o asemenea caracteristica unui autor care, in ciuda unei mari popularitati, numai in vedeta nu pozeaza, care crede primordial in scrisul sau si care s-a ferit tot timpul sa intre in virtejul public toxic romanesc e, putin spus, o gogomanie.
Iar despre comunicatele trecute si cele viitoare ale ICR, propun ca de acum sa le spunem simplu: sint niste margi.
Protest public al Editurii Polirom
In urma dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, nr. 3301 din 19.03.2013, publicat in aceeasi zi pe site-ul revistei „Observator cultural“ si preluat de alte institutii de presa, Editura Polirom face urmatoarele precizari:
1. Consideram ca, prin tonul reactiei de presa, prin vehementa afirmatiilor, se aduce atingere libertatii de exprimare a scriitorului in spatiul public, una egala cu a oricarui alt cetatean roman. Ingrijorarea noastra e cu atit mai mare cu cit nu este vorba despre primul material semnat de Biroul de Presa al ICR din care se degaja aceasta atitudine.
2. Ne-am asteptat si ne asteptam in continuare ca limbajul folosit in spatiul public, cu atit mai mult in cel cultural, sa se mentina la un anumit nivel de decenta. Avind in vedere acest aspect, consideram ca persiflarea, agresivitatea, minimalizarea operei unui scriitor important devin stupefiante in context, nefiind nicidecum demne de comunicarea culturala, mai cu seama cind vorbim despre o institutie publica importanta precum ICR.
3. Fara a intra intr-o discutie care tine mai degraba de competenta criticii literare, consideram ca o informare prealabila cu privire la receptarea operei unui scriitor, in tara si strainatate, e obligatorie inainte de a se face orice observatie in acest sens. Indiferent insa de calitatea acestei receptari, care in cazul scriitorului Filip Florian este exceptionala, credem ca nu este firesc ca o asemenea discutie sa fie introdusa in spatiul public de o institutie precum ICR, al carei rol ar trebui sa fie promovarea culturii romane in ansamblu, si nu denigrarea unora dintre reprezentantii ei.
Avind in vedere toate aceste aspecte, Editura Polirom protesteaza public fata de modul in care Institutul Cultural Roman intelege, in ultima vreme, sa dialogheze cu scriitorii romani. Si ne exprimam totodata speranta ca acest semnal va fi receptat in sensul lui real, al unei firesti ingrijorari.