Arhivele, de tot felul, isi asteapta doar cercetatorii pentru a documenta, din cele mai diverse unghiuri si spre cunostinta unui public cit mai larg, o istorie adesea interpretata cu partinire. Pentru multi, imaginea standard a compozitorului Dmitri Sostakovici, in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, la Leningrad, ramine fotografia publicata pe coperta revistei americane „Time“, in iulie 1942, in postura de pompier. O alta fotografie de epoca il infatiseaza in aceasta calitate chiar pe un acoperis al unei cladiri din Leningrad.
Mai recent, cercetari efectuate in sectia de manuscrise a Bibliotecii Academice Muzicale a Conservatorului din St. Petersburg au scos la iveala o alta ipostaza a compozitorului in timp de razboi. Este vorba de 27 de manuscrise autografe ce contin 66 de pagini de transcriptii din diversi compozitori straini si rusi, aranjamente, in fapt, pentru voce, vioara si violoncel, datate iulie 1941.
Autorii livretului semnaleaza o nota din ziarul Conservatorului Leningradului, „Cadrele Muzicale“, de la 29 iunie 1941, potrivit careia institutia „a fost angajata activ in organizarea de concerte pentru recrutii mobilizati si unitatile active ale Armatei Rosii, cu participarea profesorilor si a studentilor […] In ultimele trei zile, circa 30 de asemenea grupuri au dat concerte in centrele de recrutare de pe teritoriul orasului, unele dintre ele de mai multe ori pe zi“.
Intr-o asemenea atmosfera exista o nevoie urgenta de piese muzicale pentru diverse ansambluri de mici proportii, iar Sostakovici si colegii sai de la celelalte catedre ale Conservatorului au fost mobilizati sa efectueze aranjamentele muzicale. In total se pastreaza 60 de asemenea aranjamente, unele datate intre iunie si decembrie 1941. Potrivit unor marturii de epoca, o sala de clasa a Conservatorului a fost transformata in sediu al organizarii concertelor pentru militari, compozitorii, intre care Sostakovici, fiind practic concentrati in cladire pentru a face aranjamentele sau a compune melodii simple, nepretentioase.
In decurs de citeva zile, in acel iulie 1941 de inceput de razboi, Sostakovici scria 111 pagini de partitura, versiuni ale unor cintece rusesti de popularitate la vremea respectiva (cele ale lui Isaak Dunaevski, in primul rind), aranjamente in limba rusa ale unor lieduri si arii de opera de Beethoven, Bizet, Dargomijski, Musorgski, Rimski-Korsakov etc. Pentru autorii livretului discului publicat de Tocatta Classics ar fi evident ca selectia aranjamentelor reflecta preferintele muzicale ale lui Sostakovici, ca partiturile, scrise direct, fara vreo schita prealabila, citeva dintre ele intr-o cheie diferita de original, o adaptare ad-hoc pentru interpretul caruia ii erau destinate, ilustreaza inca o data, daca mai era nevoie, standardele inalte ale profesionalismului sostakovian intr-un moment istoric de cumpana.
Leningradul, cum se stie, a fost din primele momente ale ofensivei germane, in vara anului 1941, unul dintre obiectivele-cheie ale razboiului anti-sovietic. Incercuirea orasului, populat de circa 2,5 milioane de locuitori, carora li s-au adaugat curind peste o suta de mii de refugiati, era incheiata de fortele germane in septembrie 1941, data de la care incepea celebra blocada a Leningradului, ce avea sa dureze pina in 1943. Sostakovici incheia, in decembrie 1941, cea de-a saptea sa simfonie, ce avea sa devina curind celebra si un simbol al cooperarii cu aliatii americani.
Ar mai fi de spus ca prima interpretare in concert a unei selectii din aranjamentele muzicale facute in timp de razboi de Sostakovici a avut loc la 22 iunie 2004, cu participarea studentilor Scolii de Arta Vocala create de soprana Galina Visnevskaia, si ca manuscrisele lui Dmitri Sostakovici, Cintece pentru front. Aranjamente pentru voce, vioara si violoncel ale cintecelor unor diversi compozitori, au fost publicate la St. Petersburg in 2005, in seria St. Petersburg Musical Archive, No. 6.
Discul companiei britanice Tocatta Classics prezinta o selectie de 27 de piese, inregistrate in premiera mondiala, cu participarea Solistilor Capellei de Camera a Conservatorului Rus, o formatie tinara, creata in 2008 la Moscova. Intre solisti se afla si un talentat violoncelist, Valeri Verstiuk, nascut la Chisinau in 1985, absolvent al Conservatorului din Moscova in 2009 si laureat cu diverse premii internationale.