Alfred Hitchcock a cumparat drepturile de adaptare a povestirii lui Daphne du Maurier in 1961, la scurta vreme dupa succesul urias al lui Psycho. Celebrul regizor incerca sa creeze ceva care sa intreaca impactul filmului precedent, construind un thriller in care natura insasi se intorcea, intr-un mod inexplicabil, impotriva omului.
„Cred ca Pasarile este opera mea cea mai prodigioasa“, spunea Hitchcock. Dincolo de maiestria indiscutabila a regizorului, filmul a fost, cu siguranta, o imensa provocare tehnica – pentru efectele speciale necesare au colaborat, in cele din urma, majoritatea marilor studiouri de la Hollywood, inclusiv MGM, Disney si Universal, sub supravegherea atenta a unui mare specialist al domeniului, Ub Iwerks. Se spune ca Hitchcock a facut o criza de nervi cind a vazut ca Pasarile a fost nominalizat la un singur premiu Oscar, cel pentru efecte speciale, si a pierdut in fata filmului Cleopatra. Pasarile a avut 371 de efecte optice, record egalat abia 15 ani mai tirziu, in Razboiul stelelor.
In ciuda „racelii“ cu care Academia Americana de Film a tratat Pasarile, thrillerul lui Hitchcock a fost destinat unui urias succes de public si de critica. Un succes ce s-a mentinut in jumatatea de secol care a trecut de la premiera „ultimului film fara nici un repros“ al lui Hitchcock (in opinia reputatului critic David Thomson).
„Pasarile“, scrie „The Huffington Post“, „a avut un urias impact asupra SF-ului si culturii populare. Nici un alt film al lui Hitchcock, cu exceptia lui Psycho, nu s-a bucurat de influenta si notorietate atit de multa vreme. Astfel, filmul lui Hitchcock are toate sansele sa ramina in constiinta noastra si in urmatorii 50 de ani“.