Mieczyslaw Weinberg (1919-1996), compozitorul ale carui origini chisinauiene nu le aminteste decit numele unei Rapsodii pe teme moldovenesti, pentru vioara si pian (op. 47 nr. 3), compusa in anii 1949/1952, a lasat in urma sase Sonate pentru vioara si pian, prima datind din 1943, ultima din 1982, carora li se adauga o Sonatina in re major(1949) si Trei Piese, lucrari de tinerete, compuse in 1934-1935, in perioada in care a trait la Varsovia. Autorul livretului, Jens F. Laurson, greseste atunci cind afirma ca, in urma cu numai un deceniu, Mieczyslaw Weinberg (cunoscut si sub transcriptia rusa a numelui, Moisei Vainberg) ar fi fost pentru melomani un nume cu totul necunoscut, de negasit in magazinele de discuri. Aparent incepator in studiul lui Weinberg si fara sa controleze discografia completa, exemplara, alcatuita de Claude Torres, el extrapoleaza o situatie ce era valabila mai curind pentru opusurile lui Weinberg pentru vioara si pian.
Fiecare dintre piesele setului de discuri pe care vi-l semnalez are si un fundal (auto)biografic, ce il marcheaza, daca nu stilistic, macar intr-o succesiune istoric explicativa a unui parcurs inevitabil incastrat in evolutiile politice ale stalinismului si evolutiei ulterioare a lumii muzicale sovietice. Prima Sonata, scrisa in 1943, in timpul refugiului la Taskent, ii este dedicata socrului sau, celebrul actor Solomon Mikhoels, ce avea sa fie asasinat din ordinul lui Stalin. Cea de a doua, datind din primavara lui 1944, dedicata lui David Oistrah, a fost cintata in premiera abia in 1962, in timp ce a treia il avea ca dedicatar, in 1947, pe un violonist, Mihail Fichtenholz, obligat de autoritatile politice sa se margineasca la o cariera pedagogica. In 1953, Sonata a 5-aii era dedicata lui Sostakovici, compozitorul de ale carui destin si influenta Weinberg a fost cel mai legat pe intregul parcurs al vietii mature, petrecuta in Uniunea Sovietica. Cea din urma Sonata pentru vioara si pian, a sasea, avea sa fie dedicata mamei sale, compusa tirziu, in 1982, aparent in momentul in care compozitorul a aflat detalii despre soarta familiei ramase la inceputul razboiului in Polonia, la Varsovia, si care a fost exterminata de nazisti in lagarul de munca de la Travniki.
Rapsodia pe teme moldovenesti, in versiunea camerala, si-a avut premiera la Moscova pe 6 februarie 1953, in interpretarea lui David Oistrah si a compozitorului, la pian. Fusese insa deja inregistrata de cei doi, in studio in 1947, iar apoi difuzata pe LP-uri. In 2007, o versiune nemasterizata, avind la origine, probabil, un disc uzat, a fost transferata pe un disc compact al companiei Monopole Records (MONO 013). Istoria Rapsodieise leaga vrind-nevrind si ea de un episod al stalinismului, asa-numitul „complot al doctorilor“, Weinberg fiind arestat in noaptea urmatoare concertului…
Este greu, daca nu chiar imposibil, sa te desprinzi de acest fundal istoric, atunci cind asculti ciclul de lucrari, pina acum niciodata reunite intr-o editie integrala si cintate cu sensibilitatea si panasul unui cuplu de artisti de prima clasa, in plus bine rodat, cum este cel format de Linus Roth si pianistul argentinian José Gallardo, care concerteaza impreuna din 1998! Desigur, astazi nu se mai cinta asa cum o faceau in 1947, pe partitura proaspata, Oistrah si Weinberg, cu un simt, cu un ritm de o spontaneitate si cu accelerari parca fara limita in finalul piesei, amintind de rapsozii populari. Linus Roth, urmat de Gallardo, are o interpretare mult mai asezata, putin cautata, sublimind cumva accentele folclorice, iar rezultatul este o versiune diferita, intre altele, cu un minut mai lunga decit cea semnata de Oistrah-Weinberg.
Dincolo de aceasta constatare pasagera, Linus Roth straluceste atit prin perfectiunea sunetului, cit si prin demersul intelectual aflat in spatele interpretarii sale, cu o muzicalitate si o justete exceptionale, calitati comune violonistilor, toti de mare valoare si probitate, ce s-au impus pe scena internationala la incheierea studiilor cu marele pedagog rus Zahar Bron. O scoala prin care au trecut un Maxim Vengerov, Vadim Repin, Natalia Prisepenko (lidera ani de zile a cvartetului Artemis), David Hope, Sayaka Shoji, Daishin Kashimoto, Kiril Trusov, Alissa Margulis, pentru a aminti doar citeva nume, astazi cunoscute melomanilor. Un motiv in plus de a va recomanda setul de muzica de camera pentru vioara si pian al lui Mieczyslaw Weinberg, un compozitor pe nedrept prea putin cunoscut si cintat in Romania.