dragi prieteni impartiali,
iubiti amici justitiari de-ocazie,
doamnelor si domnilor moralisti,
gurnalisti si generalisti prin excelenta,
doamnelor si domnilor (in general),
Imi cer scuze pentru inceputul acestui text. Va scriu, simultan, un analfabet, o frunte scurta si un om fara caracter. O personalitate multipla, un „3 in 1“, un nes de om! Pe scurt, un „idiot sinistru“, vorba unui mare scriitor roman din secolul XX si – de ceva vreme – decedat. Ce pot sa spun in apararea mea, ca sa ma „spal“ de timbrele care ne-au fost lipite pe frunte atit mie, cit si altor pacatosi (in viziunea dumneavoastra)?
Nu imi place Gigi Becali. Domnia sa mi-a provocat, de cele mai multe ori, goluri in stomac, vertijuri si nervi. In schimb – si va rog sa ma iertati pentru libertatea pasiunilor mele! – sint un suporter al echipei Steaua. Pasiunea mea pentru clubul asta salasluieste, ca sa zic asa, dintotdeauna pe acolo, prin atriile si ventriculele esentiale. „Dintotdeauna“ mea a inceput prin 1985, cu Lacatus, Majearu, Piturca, Tudorel Stoica, Belodedici, Iordanescu, Ienei. „Dintotdeauna“ mea a devenit chiar ceea ce este un an mai tirziu. Apoi, si-a turnat fundatia prin 1987, cu Hagi; si-a mai ridicat un etaj, doua, trei, zece, in anii si in deceniile urmatoare, cu Adrian Ilie, Ilie Dumitrescu, (iarasi!) Lacatus, Prodan, Stingaciu, Gilca, Radoi, Bostina, Dica, Goian si toti cei care i-au urmat. Va pun o simpla intrebare si va propun, in acelasi timp, un mic exercitiu de imaginatie: daca, miine, as deveni liderul suporterilor echipei Steaua si ar trebui sa ma intilnesc cu Rusescu, Chipciu, Tatarusanu, Chiriches si ceilalti, ce le-as transmite din partea domniilor voastre? Ca sint jucatorii unei echipe comuniste, stapinite de un oier? Ca ei, jucatorii, sint incurajati, pe viu sau prin micul si tot mai platul ecran, de niste timpiti?
Stiu si cred ca si dumneavoastra, cei mai inteligenti dintre paminteni (sau, in fine, aprioric mai inteligenti decit noi, „oile“) cunosc doua chestiuni existentiale fundamentale. Prima este aceea ca generalizarile de tipul „suporterii Stelei sint prosti“ reprezinta moartea inteligentei. Generalizarile, in general, tradeaza un platfus cerebral al unei minti care oboseste cind incepe sa caute dincolo de aparente. A doua suna cam asa, dupa ce v-am citit, zile de-a rindul, comentariile „post-condamnare“: „X tine cu Steaua, Becali este patronul Stelei, deci X tine cu Becali“. Sofismele, domnii mei moralisti, suporteri ai nici unei alte echipe sau ai unei „rivale“, dovedesc, in situatia de fata, ca rautatile sint savirsite cu premeditare.
Nu am nici un chef sa ma bucur de condamnarea lui Gigi Becali. Am libertatea de a spune lucrul asta, pentru ca ma gindesc la soarta imediata a echipei pe care o sustin. Aici se opreste toata preocuparea mea, profund indirecta, pentru personajul acesta. Asta nu inseamna, nici pe departe!, ca voi semna nu stiu ce petitii in favoarea unui infractor dovedit de cea mai inalta instanta judecatoreasca din Romania. Nu o voi face nici eu, nici vreunul dintre ceilalti suporteri ai Stelei, carora domniile voastre le tatuati, ca in lagarele naziste, numere pe brat pentru simpla vina de a fi altfel decit voi.
Va salut!
(sau, ca sa va dau satisfactie, beeee!)