Povestea nasterii acestui album este fascinanta, iar Richard Branson si-o aminteste foarte bine: „Dupa ce am deschis primul magazin Virgin in Londra, am mai facut rost de citiva bani si am cumparat o casa la tara pe care am transformat-o in studio de inregistrari pe care l-am botezat Conacul“, povesteste Branson intr-un interviu aparut in „The Guardian“. „Intr-o zi, un inginer de sunet mi-a spus ca a ascultat o banda demo incredibila realizata de un adolescent numit Mike Oldfield. Era cea mai frumoasa muzica pe care o ascultasem vreodata! Mama lui Mike era alcoolica si, cind el avea 14-15 ani, s-a inchis in casa si a inceput sa compuna. A cintat singur la fiecare instrument. Tot ceea ce avea de spus a transpus in muzica. Era un geniu absolut!“
Mike Oldfield: „Am ajuns sa cint la 20 de instrumente pe Tubular Bells“
Oldfield locuia pe vremea aceea intr-un apartament aflat in nordul Londrei. A reusit sa inregistreze singur un demo, care, apoi, a reusit sa il impresioneze pe cofondatorul Virgin Records prin compozitia sofisticata.
„Cred ca o luasem inaintea virstei mele“, spune Oldfield, in „The Guardian“. „Incepusem sa cint la chitara in cluburi de folk inca de la 9 ani si inventam piese instrumentale. Am un creier care poate retine si absorbi orice – imi amintesc chiar momentul nasterii mele – si, de aceea, sufeream de atacuri de panica. In toti anii adolescentei, ideile au continuat sa se adune si sa creasca. Ascultam orice, de la hard rock la ceea ce este numit astazi «world music», si nu vedeam de ce toate aceste genuri nu pot coexista in aceeasi melodie.“
Olfield sustine ca intregul album Tubular Bells (de fapt, o unica piesa de 49 de minute ce a fost impartita pe doua fete de disc) a existat ani de zile in mintea sa. Banda demo a inregistrat-o in apartament, pe un magnetofon imprumutat de la Kevin Ayers de la formatia Soft Machine. A cintat la orga, bass, chitara electrica si „doua mici jucarii de percutie“. Mai tirziu, cind a lucrat ca muzician de studio la studiourile Abbey Road, a inceput sa experimenteze in pauze cu instrumentele de acolo. „Asa am ajuns sa cint la 20 de instrumente pe Tubular Bells“, explica Oldfield.
„Cind am ascultat eu banda demo“, povesteste Richard Branson, „Mike era chitarist de rezerva in musicalul Hair si era frustrat si disperat sa scoata un disc“.
Richard Branson: „Am imprumutat un contract de la singurul artist pe care il cunosteam“
Branson a mers cu banda demo la mai multe companii. Mercury a fost interesat cu conditia ca Mike Oldfield sa adauge si voce, dar muzicianul a refuzat. Atunci, Richard Branson a decis sa editeze el albumul. „Am imprumutat un contract de la singurul artist pe care il cunosteam, Sandy Denny de la Fairport Convention, i-am sters numele, am trecut apoi «Mike Oldfield» si l-am trimis pe Mike in studio sa inregistreze. Tubular Bells a devenit primul disc lansat de Virgin Records.“
Acest album avea sa urce imediat pe primul loc in topul britanic, inregistrind un imens succes de public si de critica. Regizorul William Friedkin a folosit muzica lui Oldfield pe coloana sonora a clasicului film horror Exorcistul, un mare succes de casa in 1973, consolidindu-i pozitia in cultura pop.
Oldfield a rezistat insa ideii de a pune albumul in scena. Branson nu s-a dat insa batut si i-a aranjat un concert la Queen Elizabeth Hall, in Londra. In drum spre concert, Oldfield s-a panicat, dar Branson l-a convins sa mearga totusi, facindu-i cadou automobilul sau Bentley. Concertul a fost un succes imens. „Mi-am dat seama mai tirziu ca masina costa prea mult ca s-o intretii“, isi aminteste Oldfield. „Eram prostul satului, dar toata lumea ma vedea drept un mare erou.“
De la Tubular Bells la Tubular Belle
Tubular Bells a stat in topuri vreme de 279 de saptamini, s-a vindut in intreaga lume in 15-17 milioane de exemplare, lansind uluitoarea cariera a lui Mike Oldfield. Odata cu Tubular Bells, Virgin Records a pornit si ea pe calea succesului. Intii dedicata rockului progresiv si kraut rockului (in perioada urmatoare, Branson a lansat doua albume de Faust si celebrul Phaedra al celor de la Tangerine Dream), noua casa de discuri a stiut sa se reinventeze mereu, generind un adevarat fenomen muzical mondial. A dat lovitura semnind un contract, in 1977, cu nou-aparutii Sex Pistols, si a creat un catalog imbatabil ce contine atit trupe punk si post-punk, cit si grupuri synth-pop. Devo, The Human League, Massive Attack, Spice Girls, Daft Punk, Janet Jackson, The Chemical Brothers sau The Verve sint numai citiva dintre artistii care au trecut prin casa de discuri creata de Branson la inceputul anilor ’70.
„Primei nave a firmei Virgin Galactic i-am pus numele Tubular Belle si o vom trimite in spatiu anul viitor“, anunta Richard Branson. „Ma indoiesc ca toate acestea ar fi ajuns sa devina realitate daca nu era discul Tubular Bells. Eu, unul, l-am ascultat de atitea ori, incit sotia mea mi-a interzis sa-l mai pun in pick-up!“