Puzzle pleaca de la piesa de teatru Blind Date, scrisa de dramaturgul argentinian Mario Diament, si are o geneza mai lunga. Producatorul Castel Film a dorit initial o coproductie in care sa joace actorul american Frank Langella si care ar fi trebuit sa fie cel mai scump film romanesc la acea data, cu un buget de cinci milioane de euro. Dar coproducatorii straini s-au retras, planul a cazut, iar Castel Film a facut pina la urma filmul ca productie suta la suta romaneasca.
Nutu in locul lui Langella
In locul lui Frank Langella a venit Dan Nutu, unul dintre cei mai talentati si iubiti actori romani de film din toate timpurile. El joaca un batrin scriitor orb care leaga o prietenie ciudata cu executorul judecatoresc venit sa il evacueze din casa ca un muzeu. De fapt, nu scriitorul e personajul principal, ci executorul judecatoresc interpretat de Adrian Titieni, un barbat care isi traieste criza de 50 de ani indragostindu-se de o artista plastica mult mai tinara (Tünde Skovrán) si ajutindu-l pe scriitor sa isi recupereze casa. In ambele situatii, el va trebui sa suporte consecintele. Scenariul in romana, care e o readaptare a celui in limba engleza, pune piesa lui Diament in contextul social romanesc, povestea evoluind intre doi poli sociali – noii imbogatiti, cu vacante in strainatate si apartamente de lux construite pe spinarea celor sarmani, si tinerii care se autodistrug drogindu-se. Componenta sociala nu e aprofundata decit epidermic (voit sau e aprofundata nereusit), filmul raminind in mintea spectatorului ca dubla poveste de dragoste – dintre executorul judecatoresc si artista histrionica, dar profitoare, si dintre batrinul scriitor si un amor fugar din tinerete (Ioana Pavelescu). Titlul filmului e dat de faptul ca toate personajele sint legate unele de altele.
Nici rateu, dar nici o mare reusita
Puzzle nu e un film ratat, dar nici unul reusit. Imaginea agreabila, muzica de bun-gust, intreg ambalajul arata ca s-a lucrat la el cu profesionalism, dar alte lucruri il sapa in adincime. Scenariul e mai schematic decit ne-am astepta de la un film de cinema care nu e cu pac-pac, iar in schema intrigii putinele elemente definitorii ale personajelor suna ca niste clisee. Puzzle e genul de film care ar merge difuzat la televizor. Asa incepe, cu imaginea unor ceasuri cu cuc (trimitere la timpul care trece implacabil) si asa se si percepe probabil pe sine – vezi imaginile blurate prin niste efecte care amintesc de videoclipurile muzicale din anul 1985 si care nu se mai practica de mult. E adevarat, filmul vine pe un loc pustiu si e nevoie ca piata romaneasca de la noi sa contina si povesti de dragoste care sa fie destinate publicului. Dar probabil ca experienta indelungata de realizator de seriale TV i-a modelat lui Andrei Zinca simturile artistice intr-un mod adaptat scopului, astfel incit la primul lungmetraj s-a trezit ca lucreaza inconstient cu instrumentele si unitatile de masura ale unui creator de televiziune, nesesizind spatiile goale din poveste si nestiind cum sa le umple prin regie. O mare diferenta tot exista: intr-un serial TV n-ar putea arata sini, dar aici, cu riscul asumat de a primi (ceea ce s-a si intimplat) o viza de rating de 15 ani, isi permite.
Daca Adrian Titieni si ceilalti (poate si pentru ca apar mai mult) trebuie sa traga ponoasele unei povesti prea subtiri, Dan Nutu face o figura aparte. De fapt, si daca ar citi cartea de telefoane ar da bine pe ecran. Unii oameni sint nascuti sa faca cinema, altii invata pentru asta. Dan Nutu face parte din prima categorie. Pacat ca, plecind din Romania, a pus actoria in cui.
Puzzle. Regia: Andrei Zinca. Cu: Adrian Titieni, Dan Nutu, Ioana Pavelescu, Tünde Skovrán, Serban Ionescu (in ultimul sau rol)