Ceea ce a facut insa Zakhar Bron – si este admirabil! – a fost de a incerca sa aduca in atentia publica o serie de studenti de mare talent si potential viitor, reunindu-i intr-o orchestra si inregistrind cu ei. Casa de discuri „Interlaken Classics“, dintr-o cunoscuta statiune de odihna elvetiana, unde profesorul Bron da cursuri de vara, a publicat ceea ce pare primul CD dintr-o serie cu Bron Chamber Orchestra. Formatia a fost constituita in 2008, cind a debutat la Festivalul de la St. Moritz, tot in Elvetia. Ideea prof. Bron – si reiau aici explicatiile oferite de livretul substantial al noului CD intitulat Impressions – a fost de a reuni studentii sai cei mai buni din Elvetia cu cei din clasele sale de la Köln, Zürich si Madrid.
Rezultatul este un disc exceptional, inregistrat in formatul SACD, cu 19 violonisti si violoncelisti de cele mai diverse nationalitati si care promit sa devina o stralucita generatie de interpreti. Programul discului este constituit din piese de virtuozitate, unele transcrise special pentru orchestra de coarde, de Camille Saint-Saens, Jean Sibelius, Franz Waxman, Wieniawski, Fritz Kreisler, Samuel Barber, Fabian Panisello si Paganini. Zakhar Bron, care cinta el insusi pe disc Mazurca „Kujawiak“ de Wieniawski si trei piese de Fritz Kreisler, a ales doi dintre studentii sai japonezi pentru a-i aduce in atentia lumii muzicale.
Cel dintii este Arata Yumi, nascut in 1992 la Tokyo si elev al lui Bron din 2002, solist al Rondo-ului Capriccioso, op. 28 de Saint-Saens. Cel de-al doilea este violonista Mone Hattori, nascuta la Tokyo in 1999, cistigatoare deja a unor premii intii la concursuri internationale pentru tineri si care studiaza cu prof. Bron din 2011. Hattori da o uimitoare si stralucitoare interpretare Fanteziei Carmen de Franz Waxman. Impressions (Ars 38133) este un CD ce merita ascultat si o demonstratie ca vedetismului promovat de marile case de discuri occidentale sau posturi de radio (ca in Romania) i se poate contrapune un gest de promovare reala a artei muzicale de cea mai buna calitate.
Altfel, dupa modesta mea opinie, compania meritorie a lunii iunie si discul ei ar putea fi declarate casa germana Audite si o inregistrare din arhiva fostului post de radio american al Berlinului, RIAS. Editorii casei germane publica arhivele unei serii de concerte radiofonice, intitulata „RIAS prezinta“ si inaugurata in 1960. Postul de Radio din Sectorul american al Berlinului, in asociere cu Orchestra sa Simfonica Radio, isi propunea la acea data sa aduca in prim-plan artisti tineri de valoare, la inceputul carierei, oferindu-le ocazia de a cinta pentru intiia oara cu o orchestra profesionista din Berlin.
Tipicul acestor concerte este prezentat in livretul discului Audite : fiecare concert aducea in scena doi interpreti, instrumentisti sau vocali, mai rar o formatie de camera, programul, stabilit in acord cu un tinar dirijor, incluzind doua piese concertante si una orchestrala. Tinerii solisti erau admisi cu conditia sa nu fi aparut anterior pe vreo scena berlineza impreuna cu o orchestra.
Din arhiva bogata ce se pastreaza astazi la Deutschlandradio – si care, ni se spune, detine, intre altele, concerte de debut berlinez cu Jessye Norman, Daniel Barenboim, Evgheni Kissin, dirijorul Simon Rattle si Cecilia Bartoli –, editorii de la Audite au ales pentru a inaugura colectia o seara de-a dreptul exceptionala, din 5 martie 1963.
Jacqueline du Près, atunci in virsta de 18 ani, a cintat Concertul pentru violoncel si orchestra in la minor de Schumann. Marea violoncelista, a carei cariera pe disc a debutat in 1965 cu memorabila interpretare a Concertului pentru violoncel de Elgar si care avea sa concerteze un singur deceniu, rapusa apoi de boala, face demonstratia calitatilor ei muzicale si umane ce i-au dus faima peste decenii.
Cel de-al doilea solist al serii din 1963 a fost pianistul argentinian Bruno Leonardo Gelber, in Concertul nr. 1 pentru pian si orchestra de Brahms. Pianist exceptional, ale carui inregistrari astazi sint rare, Gelber cistigase in 1961 un premiu la Concursul Long-Thibaud, dupa studii facute la Paris cu Marguerite Long. Concertul a fost dirijat de Gerd Albrecht, el insusi la inceputul carierei dirijorale, in virsta de 27 de ani. Asa cum scriu editorii CD-ului, cele citeva imperfectiuni ale interpretarii live sint departe de a arunca o umbra reala asupra acestui disc istoric, cu o remasterizare perfecta.
Audite este o companie deja bine cunoscuta pentru inregistrarile istorice, iar amatorilor le recomand sa urmareasca aparitiile viitoare, la sfirsitul acestei luni fiind anuntata o serie a cvartetelor de coarde beethoveniene cu „Amadeus Quartet“, peste vara discuri din arhiva Festivalului de la Lucerna, iar in toamna, mult aminatul set al inregistrarilor complete ale lui Sergiu Celibidache la Berlin, acoperind perioada 1945-1957!