Biletele de avion le-am prins la reducere. Aproape moca. Singura si mica problema a fost ca am plecat cu numai sapte ore intirziere, cu o companie aeriana de tot cacatul, care la ora decolarii se chinuia sa urneasca avionul nostru tocmai din Stambul. Nu are rost sa vorbim despre primul meu zbor cu avionul, cunoscatorii stiu, a fost un dezastru, ca si primele mele optzeci de experiente sexuale. A optzeci si una a fost cu o fata. Ce am gasit acolo? In primul rind italienii maninca carbonara si bologneze si lasagna, un fel de macaroane cu brinza, dar in care mai scapa din cind in cind cite o rosie zborsita. Pizza m-a facut sa cred ca sint americanofil. Am mincat-o la ma-sa acasa si nu mi-a placut. Zgirciti la condimente si cu turta subtire. Baga, in gura ma-tii, neste cirnati oltenesti, baga niste cascaval, niste salam cu usturoi, oua, ceapa! Asa i-am zis ospatarului, convins ca nu intelege o boaba romaneste. Intelegea.
Vestigii istorice la tot pasul. Domul din Milano este vizitabil, desi catolic. Dar eu pacatuiesc, oricum, in orice cult posibil. Nu realizam insa cu ce seamana. E de fapt o copie fada a Bisericii Negre din Brasov. Dar mi-a placut, drept pentru care am scris cu briceagul pe un perete pictat. B+T. Si Venetia este draguta. Pacat ca toate strazile sint pline de canalizari infundate care refuleaza, de poti sa mergi cu barca. Zici ca e Bucurestiul, inundat.
Una peste alta, o tara simpatica. Si cica ar mai fi si citiva italieni rataciti pe acolo. Dar nu pentru mult timp. Sintem toleranti cu ei, dar pina la o limita.