Nu in Romania. Romania mimeaza democratia. Romania e prea corupta ca sa fie functionala, iar responsabilitatea cetateneasca e, dupa cum se vede, mai degraba o povara pentru guvern decit un indicator al bunei functionari a statului. De aceea cred ca, in ciuda idealismului inviorator al zecilor de mii de manifestanti din ultimele saptamini, proiectul minier de la Rosia Montana are toate sansele sa obtina avizele necesare si, in ciuda protestelor prezente, sa inceapa si exploatarea. E o ipoteza cinica si dezabuzata, dar spre care te indeamna toate deciziile luate de guvernele din ultimii ani, inclusiv indeciziile lor.
Sa insiram doar citeva fapte evidente. Avem un sef de guvern care in urma cu vreun an si ceva, pe cind era in opozitie, declara ca se opune proiectului de exploatare al Gold Corporation de la Rosia Montana, iar in momentul in care a preluat puterea, a incercat sa impuna o lege care da, practic, aceleiasi corporatii dreptul sa faca aproape orice in zona. Mai mult, in decurs de vreo luna, acelasi sef de guvern a declarat de vreo trei-patru ori ca aproba proiectul, apoi ca il respinge, apoi ca il aproba, apoi ca mai vede el – reactie tipica de om incoltit, care incearca sa iasa basma curata. Sint convins ca actualul premier stie ca are mai mult de pierdut decit de cistigat din sustinerea proiectului RMGC, fiindca protestele actuale l-ar putea face sa-si piarda functia si credibilitatea politica. Si atunci de ce nu alege solutia cea mai profitabila pentru el? De ce nu respinge pur si simplu proiectul? Evident, pentru ca exista forte care il silesc sa il sustina – nu e nevoie de teorii conspirationiste pentru a ajunge la concluzia asta.
Ca solutie de evitare tipica, legea a fost pasata Parlamentului Romaniei, care o va aproba sau nu. E insa de banuit ca acolo proiectul de lege va fi validat: in Romania gloata parlamentara e utila exact in astfel de cazuri, cind se iau masuri controversate, caci raspunderea se disipeaza atit de tare, incit pina la urma nimeni nu se mai simte responsabil individual.
Intre timp, cum s-a vazut deja, se practica un razboi de uzura. Responsabilii politici asteapta ca protestele sa isi epuizeze forta si sa-si atenueze impactul. Tactica temporizarii e intotdeauna utila atunci cind detii puterea. Pe alte fronturi au inceput micile lupte de hartuiala: aluzii la „agenturile straine“ (cum se zicea odinioara) care finanteaza protestatarii din Piata Universitatii, scenarii cu puteri din exterior care vor sa blocheze investitiile de la Rosia Montana, istorii despre minerii si mineritul de la Rosia Montana, amenintari voalate cu daunele pe care le vor plati „toti romanii“ daca Gold Corporation nu obtine autorizatia de exploatare… Culmea, acum citeva zile ministresa Mediului (nu a Industriilor sau Economiei, ci a Mediului!) a anuntat ca proiectul ar trebui sa fie declarat „de interes public exceptional“, sporind presiunea asupra parlamentarilor. Se spun jumatati de adevaruri, se fac presiuni, se manipuleaza in nenumarate feluri.
Asa stind lucrurile, nu poti sa nu te intrebi: daca ar fi fost vorba de o afacere cinstita, de un proiect facut cu buna-credinta, de ce era nevoie de toate presiunile astea, de suspiciunile de manipulare, de propaganda desantata declansata de Gold Corporation? Nu imi amintesc ca Ford sau Renault – care, in treacat fie spus, au creat mai multe locuri de munca si au adus mai mult profit Romaniei decit proiectul de la Rosia Montana – sa fi fost atit de sustinute de politicieni sau sa fi declansat asemenea campanii media. Ceva e dubios aici. Suficient de dubios pentru ca guvernul sa se intrebe daca nu e vorba de o afacere paguboasa. Dar asta nu se va intimpla. Mai trece citva timp, se mai linisteste lumea si dup-aia se da drumul la proiect. E in interesul… nu, nu neaparat al tuturor, dar macar al celor care au puterea.
Intr-o tara normala guvernarea e asociata cu bunastarea cetatenilor. Nu in Romania.
Intr-o tara normala o corporatie respecta legile in loc sa i se creeze o lege proprie. Nu in Romania.
Intr-o tara normala se fac macar niste calcule pragmatice, care tin seama si de riscuri, pe linga profitul prezumat. Care tin seama si de tara, nu doar de o mina de profitori. Nu in Romania.
Dar intr-o tara normala traiesc oameni normali. Multi au emigrat acolo, in tara normala, ca sa scape din Romania. Deocamdata sint doar citeva milioane.